Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Il pretindem, ni se cuvine. Cel putin asa credem cand ii somam pe ceilalti la respect. E ca un fel de stafeta, cu diferenta ca respectul mai intai se da, dupa aia se primeste. Respectul se masoara in unitati mici. Mici si dese. Atat de mici incat foarte des e trecut cu vederea. Si cat de usoara ar deveni viata daca el ar circula liber din om in om… Ce bucurie-ti produce cand vezi cum tasneste din cele mai neasteptate locuri! Si ce greata cand, acolo unde trebuie sa fie, nu e nimic. Topirea zapezilor scoate o alta specie de vestitori ai primaverii de sub plapuma. Gunoaiele. Care se flescaie amestecate, prin oras, cat vezi cu ochii. Pe aleea de langa bloc am sentimentul ca ma aflu la marginea gropii de gunoi. Imi tin stomacul in gat in timpul slalomului printre gunoaie, atenta la pampersii pe care cand ii lasa cainii ii ia vantul. Blocurile au tub, pubelele-s bagate-n custi. Cainii le-au imprastiat, dar cum au pus laba pe ele? Unii si-au pastrat obiceiul de a arunca gunoiul pe langa drum, sau pe geam. O lipsa de respect gretoasa si, din pacate, contagioasa.
Am ramas cu masina-n drum. Pe ploaie. Si nici c-a mai vrut sa porneasca pret de vreun sfert de ceas. Aceeasi masina careia i se sparsese geamul cu o saptamana inainte in semn de pretuire pentru un portofel cazut din buzunar, iar cu vreo doua zile inainte i se busise oglinda din stanga intr-o parcare (cea din dreapta era furata de vreo luna). Pun avariile. Soferii deranjati treceau claxonand furiosi. Claxoane si injuraturi. O masina de politie opreste in dreptul meu si ma croncane sa eliberez calea. 'Nu pot!', le spun. Politia o ia din loc si pe-aci ti-e drumul. Cred ca in momentul acela eram imaginea uluirii. Ies si incerc s-o-mping. Un baiat, ma-ntreaba din ploaie daca vreau sa m-ajute. Adolescentii astia…!!! Pe el nu-l incurcam. Ba poate chiar il amuzam. Multumesc!
