Revolutia, opera bufa

POTI TRAI in rasfat si belsug toata viata din faptul ca lumea te-a luat de tanar drept ce nu erai si ii vine greu sa-si recunoasca greseala. Indivizii isi mai cer iertare pentru erori, poporul niciodata. E cazul actorului care, inainte de razboi, semana perfect cu un personaj national ce nu-si gasise pana la el interpretul. A jucat personajul pana li s-a acrit si lui, si publicului, apoi, indiferent ce alte roluri a primit, s-a jucat pana la batranete pe sine, in rolul ce l-a consacrat, ca june, imberb, ridicol, gaunos si, in felul lui, simpatic, ca produs al intelectualitatii de mahala. La unii, norocul e fara scadenta. Nu-s niste norocosi, sunt insasi norocul in absolut.

UNELE OPERE CLASICE pot fi cantate in decoruri si in vesminte moderne. Cu cat mai preclasica e o opera, cu atat mai bine suporta translatarea, prin scenografie si costumatie, in contemporaneitate. Totusi, nu-mi pot imagina un libret de opera noua cu subiect dintr-o fabrica de suruburi sau dintr-o banca. Lumea operei si cele mai multe din lumile de azi nu se ating in nici un punct. Lumea operei bufe, poate, dar a celei eroice, a dramei muzicale gen Wagner, in nici un chip. Un amic mi s-a destainuit in 1992 ca scrie un libret pentru o opera cu revolutia. Mi i-am imaginat pe Iliescu, tenor, cantand aria "Cine suntem si ce vrem!", pe coana Leana, mezzosoprana intr-un recitativ la proces si pe minerii sprijiniti in bate intr-unul din corurile ocupand toata scena si intonand ca, in Aida, un mars triumfal.

M-AM DUS LA UN ATELIER de reparat frigidere, am convenit asupra unei vizite la domiciliu si unul dintre angajati s-a infatisat la lucru fix la ora la care a promis ca vine. Si-a terminat treaba refuzand obisnuitele tratatii pentru indulcirea relatiilor dintre specialist si clientul ignorant. A fost rezonabil la tarif si a insistat sa-mi taie o chitanta. De atunci, frigiderul functioneaza perfect. Dar amintirea acelui om onest si eficient imi da frisoane. La cate lichele nasc vremurile nu pot sa-i cred cinstea. Ma astept sa descopar ca mi-a facut cine stie ce porcarie. Am devenit foarte suspicios cu cea mai banala forma de bine.

LA CEI MAI MULTI dintre politicienii care s-au perindat prin emisiunile electorale m-am uitat ca la niste defecte grave de fabricatie ale acestor vremuri. Timpul are si erori, nu numai durata si memorie. Sunt cocosati rau, dar au cocoasa pe dinauntru si nu le-o stiu decat doctorii. Au caractere cu infirmitati de tot felul, dar caracterul nu poate fi cantarit ca sa stii care-i intreg si care cu lipsa. Se exprima cu greseli de toate naturile, insa pentru un electorat in mare parte analfabet si neinstruit, palavrele demagogului sunt o culme a elocintei. Au pe chipuri toate insemnele lacomiei si ale luxuriei. Dar ce te faci daca talpa tarii ii invidiaza, fiindca modul lor de viata semnifica marea reusita? Deoarece nici un politician nu cuteaza sa i se adreseze electoratului pe mintea lui si cu cuvintele lui, oratoria calpa a devenit modelul de la comandamentele careia nu se abate nimeni. Asa se cuvine sa-i vorbesti norodului.