Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prima ţară ortodoxă vizitată de Papă a fost România şi atunci Papa Ioan Paul al II-lea a cuvântat ceva uluitor: “România este grădina Maicii Domnului!”. A purces să umble vorba că la împărţirea bogăţiilor, frumuseţilor, noroacelor s-au înghesuit aprig toate ţările, românii - neam răbdător, cumsecade - au stat cuminţi la coadă şi ajunşi ultimii Sfântul Petru i s-a plâns lui Dumnezeu, i s-a plâns Maicii Domnului că n-a mai rămas nimic, şi atunci Maica Domnului a hotărât: “Dă-le o parte din grădina mea!”. Şi astfel Papa a rostit: “România e grădina Maicii Domnului!”. Nişte clănţănitori, buruienoşi la limbă şi cu suflet veştejit, pipernicit, care muşcă mereu din fiinţa României, au clevetit cu vocale de sârmă ghimpată: “Ţară frumoasă, păcat că-i locuită”. O stupiditate de creiere în valoare de monede pentru cabinele telefonice, dar ude leoarcă de acid sulfuric rău. Păi, dacă Dumnezeirea a transferat o parte din grădina Raiului în România, cum puteau Dumnezeu şi Maica Domnului să-şi lovească ei propria mână ca în ţara-grădină a Maicii Domnului să plaseze oameni neisprăviţi, Dumnezeirea îşi anula acţiunea? Vârtejurile energetice misterioase din Bucegi şi din alte câteva locuri româneşti au fost numite de specialiştii lumii “guri de rai”, energii care urcă din străfundurile României spre cer, spre rai. Cum e cu primul vers al Mioriţei, “Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”! Apropo, am exportat până şi un crâmpei din Mioriţa. Un cioban nu şi-a găsit turma acasă şi a devenit cioban la o fermă în Italia. Păştea mioarele pe pajişti străine, s-a pornit o furtună bezmetică, s-a rupt o creangă groasă dintr-un copac, i-a căzut în cap şi l-a omorât. Câinele lui drag l-a păzit, nu s-a mişcat de lângă trupul stăpânului, o parte din mioare au rămas şi ele lângă bietul cioban fără suflare şi fără ţară, apoi oile au plecat de capul lor până la fermă, unde s-au alarmat patronii şi l-au descoperit pe ciobănaş cu un fluier în mână. Destin! Revenind la splendida Românie, imediat străinii sunt cuceriţi de frumuseţea ţării şi a poporului cu suflet cald. E ţara unde peisajul se schimbă la fiecare 20 de kilometri. Mergeţi în Cheile Bicazului, filială a vulturilor, cu creste ameţitoare înălţate din valea râului, un fel de zgârie-nori modelaţi de o mână stranie, care a vrut să reconstituie un peisaj de pe altă planetă! Mergeţi la Mânăstirea Bârsana în Maramureş, bisericuţe parcă de turtă dulce înmănuncheate într-o bijuterie către Dumnezeu! Mergeţi în Bucovina să mângâiaţi cu inima colinele blânde în cântec de nai al lui Zamfir! Mergeţi, mergeţi...
Citește pe Antena3.ro
