● Dupa ce discuta cusururile unui popular om politic, intelegandu-se de minune, doi invitati la o emisiune tv cu un apasat caracter alectoral descopera, in pauza publicitara, ca s-au referit fiecare la altcineva. Le propun sa facem cuvenita corectie, iar cei doi raspund in acelasi climat de intelegere: Tot dracu’ ala e!
● Cu artistii plastici se petrece un lucru ciudat: fac ani in sir tot ce stiu ei ca le e mai bine, dar comentariile de la opera, indiferent de natura si de calitatea lor, ii lovesc in motivatii si schimbari de metoda, facand ce spun unii si altii c-ar fi mai bine. Cunosc cativa artisti ce promiteau mult, dar carora criticii le bagasera in cap ca nu sunt suficient de novatori si de intelectualiceste avansati. Au dat-o scurt pe formule plicticoase, dar de circulatie internationala, esuand intr-o productie pentru snobilimea saloanelor si a expozitiilor. Corneliu Baba avea dreptate: talentul nu se da pentru toata viata. Doar unu, doi dintr-o mie merg pe linia marelui talent pana la batranete. Cei mai multi isi epuizeaza harul creator intr-un numar de ani, de regula putini. Ce urmeaza e o resemnare productiva.
● O greseala intr-un titlu il face si mai interesant. Ceea ce ar fi trebuit sa fie "situatia dramatica in care se zbate poporul roman" a devenit "Situatia gramatica". Tot dracu’ ala e!
● Cei mai multi dintre cersetorii monitorizati de politiile comunitare, in zonele foarte circulate, au celular.
● Odinioara, nu era rentabil sa calatoresti trei saptamani cu diligenta la Paris si sa stai numai trei zile. Azi, iei avionul si te intorci seara. Un efect al sejururilor grabite e ca memoria incurca locurile, oamenii si situatiile. Memoria e si ea scurta si grabita. Viteza si accesibilitatea indeamna sa te minti c-ai fost si pe unde n-ai fost. La urma urmei, e atat de simplu, incat a fi sau a nu fi e totuna.
Citește pe Antena3.ro

