Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu banii capatati pe prima carte mi-am cumparat un "Consul" portabil, o masina de scris ceheasca la care lucrez si azi. Tot ce scriu la laptop e din meserie si din acumulare culturala. Proza si cartile de arta nu pot sa le gandesc si sa le scriu decat in tacanitul masinii de scris.
Companiile care fabrica si vand computere au produs, pentru cei carora tacanitul le-a intrat in fiinta, un program special, astfel ca poti sa tacanesti si la laptop. De la o vreme, am un tacanit in cap chiar si cand nu scriu. N-am discutat chestiunea cu doctorii, pentru ca creierul nu-mi tacane tot timpul, iar cand se intampla, mai ales in zilele foarte incarcate, nu e ceva suparator. E ca si cand o dactilografa isi face treaba intr-o odaie indepartata. Oricum, e mai bine decat sa-ti cante greierii in urechi, sa visezi gandaci sau sa ai in permanenta senzatia ca aerul din jur fasaie si da in fiert.
In curand mi se termina si ultima banda. Va trebui sa ma mut cu totul pe laptop. E logic: nu se mai fabrica masini de scris, nu se mai fabrica nici banda. Tot ce ne da astazi viata peste cap are o logica. Cand voi scrie numai la computer, o buna parte, o mare parte din ce am fost si inca mai sunt moare. Aceasta e adevarata criza prin care trece omenirea: nu mai murim o data, murim de mai multe ori. Mor parti din noi.
Ne mor, o data cu disparitia masinilor de scris, o multime de reflexe si deprinderi. Nu e vorba despre simple priceperi, ci despre modificari ale intregului ce suntem. Scrimerii care ajung mari performeri au mana de concurs mai lunga cu niste centimetri buni. Cat timp au floreta sau spada in mana mai lunga, faptul tine de naturalul competitiei. Dupa ce nu mai participa la competitii, mana mai lunga e o infirmitate. Fara masina mea de scris, oricate computere voi mai folosi, devin un infirm.
Am tacanit la ea patruzeci si doi de ani. Multi gazetari si scriitori nu au putut sa treaca pragul, ca mine, si sa scrie in dubla partida. Cunosc cativa intelectuali de cea mai buna formatie care mai departe de pix nu trec. Tolstoi si-a scris toata opera cu acelasi toc. La Muzeul Tolstoi, de la Iasnaia Poliana, vizitatorii raman ca electrizati in fata vitrinei unde este expus tocul lui Tolstoi. Acolo unde il strangeau degetele scriitorului e ros atat de tare, incat ti-e teama ca privirea ta uimita si staruitoare sa nu-l rupa. Zilele trecute am cumparat din talcioc o masina de scris doar pentru banda ei si pentru banda de rezerva pe care mi le oferea negustorul. Daca voi colinda consignatiile si librariile, probabil ca voi mai gasi cateva benzi, ca sa-mi prelungesc agonia. Stiti care e de fapt problema? Problema e ca nu avem si cimitire pentru lucrurile cu care am convietuit o viata in armonie. Cum sa arunc la groapa de gunoi masina mea de scris? Ce fel de om se cheama ca mai sunt? Am in cap tacanitul ei, dar sunt sigur ca si ea are in piesele ei un ecou din gandurile mele.
Citește pe Antena3.ro
