Tăcerea nu e deloc de aur

Deputatul PSD Sebastian Ghiţă tace. În sensul că se fereşte să nege, în mod public, faptul că a fost racolat de SRI şi că SRI l-a propulsat pe înalte culmi în lumea businessului. Nici SRI, iată, după trei zile, nu contestă legăturile instituţiei cu Sebastian Ghiţă, deşi domnul director Maior ar fi avut prilejul să o facă pentru că, între timp, a dat o serie de declaraţii cu caracter general. Tac mâlc şi reprezentanţii celorlalte servicii secrete. Dar bomba stă să explodeze. Pentru că legile siguranţei naţionale sunt pe drum. Şi când proiectele vor fi dezbătute, atunci se va ajunge, inevitabil, şi la acest subiect.
   
Domnul Claudiu Săftoiu a fost îndepărtat de la conducerea SIE după ce, în calitatea sa, a recunoscut că lucrători ai acestui serviciu funcţionează în diferite instituţii publice. Sub acoperire. Mai târziu, când din nou s-a încins dezbaterea pe această temă iar ministrul Apărării era Teodor Atanasiu, nici acesta nu a putut contesta  – ci dimpotrivă – ca oameni ai serviciului secret din MApN se află “detaşaţi”. Avem informaţii certe că ofiţeri acoperiţi ai serviciului secret al Ministerului de Interne sunt şi ei inflitraţi pretutindeni. ANI, ca instituţie, ca de altfel şi DNA, accesează în mod frecvent “resurse” ale serviciilor secrete. Şi, în fine, în urmă cu numai câteva zile, Mihai Răzvan Ungureanu, până în urmă cu un an director al Serviciului de Informaţii Externe, a afirmat că ofiţerii acoperiţi ai serviciilor secrete nu ar mai trebui să fie infiltraţi în organizaţii şi instituţii ale societăţii civile ori ale administraţiei publice. Şi, atenţie, în ciuda tuturor acestor semnale de alarmă, niciun şef de serviciu secret nu a contestat vreodată, în mod oficial, asemenea dezvăluiri scandaloase.
   
Tăcerea, în acest caz, nu este de aur. Deloc. Pentru că ea înseamnă, implicit, că democraţia românească este perturbată. Daca nu cumva chiar alterată. Un om aflat pe statul de plată, şi el secret, al unor servicii secrete, prezent într-un partid politic, într-un sindicat, într-o redacţie de ziar, într-un studio de televiziune, într-o agenţie de ştiri sau în Parlament, inclusiv în Comisiile de control ale serviciilor secrete, un asemenea om va asculta de cine? De propria conştiinţă, de şefii săi ierarhici sau va fi butonat din direcţia serviciului secret? Ce garanţii mai are societatea românească asupra faptului că în piaţă va exista o concurenţă reală şi normală, nealterată de traficul de informaţii utilizat într-un alt scop decât cel al protejării siguranţei naţionale? Ce şanse există, în aceste condiţii, ca deciziile politice în partide sau în Parlament să fie cele naturale şi corecte şi nu acele decizii influenţate de politica unor servicii secrete care, la rândul lor, se află sub o influenţă sau alta politică?
   
Dacă tot urmează o clarificare necesară a legislaţiei siguranţei naţionale, aceste lucruri, începând sau nu de la cazul Sebastian Ghiţă, ar trebui dezbătute de către societatea civilă, de către partidele politice şi apoi de către parlamentari. Putem efectiv să tragem linie sub ceea ce s-a întâmplat până acum şi să interzicem pur şi simplu, prin lege şi sub sancţiune penală, asemenea practici. Urmând ca, discret, serviciile să aibă răgazul de timp să-şi retragă antenele.

Sursa: CorectNews