x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ţara bătrânilor

0
Autor: Tudor Octavian 01 Dec 2011 - 21:00
In urma cu doi ani, cartierul meu era bantuit de un barbat slinos, mai mult imbatranit de bautura si de rautate, decat batran cu ade­va­rat, care le soptea mascari fe­me­i­lor si se tinea dupa pustoaice, var­sand asupra lor laturile mintii sale perverse. Nu putea sa aiba mult peste 60 de ani, dar fiindca avea un mers tarat si o barba ce­nu­sie, revarsata pe piept, lumea il so­co­tea un mos senil si-l lasa in pace.

O solutie la indemana ar fi fost sa-l consideri nebun si sa dai vina pe stat, ca nu-i tine pe bolnavii ca el in ospiciu, insa omul avea min­tea intreaga. Daca putem sa vorbim astfel despre o minte dedata la ab­jec­tii si razbunari de mascul cu frustrari majore.

Dintotdeauna, si mai ales in me­diul rural, batranetea a insemnat si intelepciune. S-a ajuns la aceas­ta asociere, pentru ca foarte pu­tini apucau varstele senectutii si, in sine, un 70 de ani era o per­for­­manta care impunea. Socie­ta­tea era obligata la un tip de reve­ren­­ta compensatorie, iar batranii, la randul lor, se simteau cinstiti si ras­­pundeau cu un plus de res­pon­sa­­bilitate fata de anii cand fusesera tineri. Un dobitoc tanar, care s-a pur­­tat urat cu viata sa si cu oa­me­nii din preajma, nu devine un in­te­­lept doar fiindca are 80 de ani si e neputincios. Devine un do­bi­toc batran. Trasaturile de caracter scarboase se mai atenueaza, dar se mai si ascut, se transforma intr-un necaz public. Varstnicii in­­­di­­gesti, oricat de respectuosi am vrea noi sa fim cu persoanele in e­­ta­te, sunt mai insistenti in toate de­­cat varstnicii toleranti si buni la suflet, dispusi sa dea de la ei in toa­te conjuncturile conflictuale. Poa­te ca insuportabilii par mai multi, pentru ca ei tin sa fie luati in sea­ma, pe cand echilibratii sunt dis­creti, raman de regula intr-un plan secundar. E neindoielnic ca am ajuns sa ob­servam aceste de­fi­ni­tii ale cate­go­riei 60-80 de ani si mai sus, pentru ca septuagenarii, oc­togenarii si nonagenarii tind sa fa­ca majorita­tea, iar problemele lor reprezinta o mare problema pen­tru toate sta­te­le. Pensionarii con­s­tituie o ecu­a­tie deosebit de com­plicata si oa­re­cum fara solutie in toate tarile in­dus­trializate. Pla­ne­ta e astazi a ba­tra­nilor, fapt care schimba in in­­tregime raporturile dintre varste. Cu numai un veac in urma, o de­mon­s­tratie a pensi­o­na­ri­lor in fata unei cladiri guverna­mentale nu nu­mai ca era de ne­con­ce­put, dar ar fi fost si un motiv de jena gene­ra­la. Batranii nu erau o grija a sta­tu­lui, ci a familiilor lor. In cateva tari europene, doar doua, trei procente din batrani mai locuiesc as­tazi sub acelasi aco­pe­ris cu tine­rii. La copiii lor, varstnicii Europei si ai Americii de Nord vin numai in vi­zita si cand sunt solicitati. La noi, tinerii care stau in aceeasi lo­cu­in­ta cu parintii se contamineaza de nelinistile ba­tra­ne­tii, iar parintii nu se simt mai ti­neri, ci si mai batrani.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de