In urma cu doi ani, cartierul meu era bantuit de un barbat slinos, mai mult imbatranit de bautura si de rautate, decat batran cu adevarat, care le soptea mascari femeilor si se tinea dupa pustoaice, varsand asupra lor laturile mintii sale perverse. Nu putea sa aiba mult peste 60 de ani, dar fiindca avea un mers tarat si o barba cenusie, revarsata pe piept, lumea il socotea un mos senil si-l lasa in pace.
O solutie la indemana ar fi fost sa-l consideri nebun si sa dai vina pe stat, ca nu-i tine pe bolnavii ca el in ospiciu, insa omul avea mintea intreaga. Daca putem sa vorbim astfel despre o minte dedata la abjectii si razbunari de mascul cu frustrari majore.
Dintotdeauna, si mai ales in mediul rural, batranetea a insemnat si intelepciune. S-a ajuns la aceasta asociere, pentru ca foarte putini apucau varstele senectutii si, in sine, un 70 de ani era o performanta care impunea. Societatea era obligata la un tip de reverenta compensatorie, iar batranii, la randul lor, se simteau cinstiti si raspundeau cu un plus de responsabilitate fata de anii cand fusesera tineri. Un dobitoc tanar, care s-a purtat urat cu viata sa si cu oamenii din preajma, nu devine un intelept doar fiindca are 80 de ani si e neputincios. Devine un dobitoc batran. Trasaturile de caracter scarboase se mai atenueaza, dar se mai si ascut, se transforma intr-un necaz public. Varstnicii indigesti, oricat de respectuosi am vrea noi sa fim cu persoanele in etate, sunt mai insistenti in toate decat varstnicii toleranti si buni la suflet, dispusi sa dea de la ei in toate conjuncturile conflictuale. Poate ca insuportabilii par mai multi, pentru ca ei tin sa fie luati in seama, pe cand echilibratii sunt discreti, raman de regula intr-un plan secundar. E neindoielnic ca am ajuns sa observam aceste definitii ale categoriei 60-80 de ani si mai sus, pentru ca septuagenarii, octogenarii si nonagenarii tind sa faca majoritatea, iar problemele lor reprezinta o mare problema pentru toate statele. Pensionarii constituie o ecuatie deosebit de complicata si oarecum fara solutie in toate tarile industrializate. Planeta e astazi a batranilor, fapt care schimba in intregime raporturile dintre varste. Cu numai un veac in urma, o demonstratie a pensionarilor in fata unei cladiri guvernamentale nu numai ca era de neconceput, dar ar fi fost si un motiv de jena generala. Batranii nu erau o grija a statului, ci a familiilor lor. In cateva tari europene, doar doua, trei procente din batrani mai locuiesc astazi sub acelasi acoperis cu tinerii. La copiii lor, varstnicii Europei si ai Americii de Nord vin numai in vizita si cand sunt solicitati. La noi, tinerii care stau in aceeasi locuinta cu parintii se contamineaza de nelinistile batranetii, iar parintii nu se simt mai tineri, ci si mai batrani.