Ţara bătrânilor

In urma cu doi ani, cartierul meu era bantuit de un barbat slinos, mai mult imbatranit de bautura si de rautate, decat batran cu ade­va­rat, care le soptea mascari fe­me­i­lor si se tinea dupa pustoaice, var­sand asupra lor laturile mintii sale perverse. Nu putea sa aiba mult peste 60 de ani, dar fiindca avea un mers tarat si o barba ce­nu­sie, revarsata pe piept, lumea il so­co­tea un mos senil si-l lasa in pace.

O solutie la indemana ar fi fost sa-l consideri nebun si sa dai vina pe stat, ca nu-i tine pe bolnavii ca el in ospiciu, insa omul avea min­tea intreaga. Daca putem sa vorbim astfel despre o minte dedata la ab­jec­tii si razbunari de mascul cu frustrari majore.

Dintotdeauna, si mai ales in me­diul rural, batranetea a insemnat si intelepciune. S-a ajuns la aceas­ta asociere, pentru ca foarte pu­tini apucau varstele senectutii si, in sine, un 70 de ani era o per­for­­manta care impunea. Socie­ta­tea era obligata la un tip de reve­ren­­ta compensatorie, iar batranii, la randul lor, se simteau cinstiti si ras­­pundeau cu un plus de res­pon­sa­­bilitate fata de anii cand fusesera tineri. Un dobitoc tanar, care s-a pur­­tat urat cu viata sa si cu oa­me­nii din preajma, nu devine un in­te­­lept doar fiindca are 80 de ani si e neputincios. Devine un do­bi­toc batran. Trasaturile de caracter scarboase se mai atenueaza, dar se mai si ascut, se transforma intr-un necaz public. Varstnicii in­­­di­­gesti, oricat de respectuosi am vrea noi sa fim cu persoanele in e­­ta­te, sunt mai insistenti in toate de­­cat varstnicii toleranti si buni la suflet, dispusi sa dea de la ei in toa­te conjuncturile conflictuale. Poa­te ca insuportabilii par mai multi, pentru ca ei tin sa fie luati in sea­ma, pe cand echilibratii sunt dis­creti, raman de regula intr-un plan secundar. E neindoielnic ca am ajuns sa ob­servam aceste de­fi­ni­tii ale cate­go­riei 60-80 de ani si mai sus, pentru ca septuagenarii, oc­togenarii si nonagenarii tind sa fa­ca majorita­tea, iar problemele lor reprezinta o mare problema pen­tru toate sta­te­le. Pensionarii con­s­tituie o ecu­a­tie deosebit de com­plicata si oa­re­cum fara solutie in toate tarile in­dus­trializate. Pla­ne­ta e astazi a ba­tra­nilor, fapt care schimba in in­­tregime raporturile dintre varste. Cu numai un veac in urma, o de­mon­s­tratie a pensi­o­na­ri­lor in fata unei cladiri guverna­mentale nu nu­mai ca era de ne­con­ce­put, dar ar fi fost si un motiv de jena gene­ra­la. Batranii nu erau o grija a sta­tu­lui, ci a familiilor lor. In cateva tari europene, doar doua, trei procente din batrani mai locuiesc as­tazi sub acelasi aco­pe­ris cu tine­rii. La copiii lor, varstnicii Europei si ai Americii de Nord vin numai in vi­zita si cand sunt solicitati. La noi, tinerii care stau in aceeasi lo­cu­in­ta cu parintii se contamineaza de nelinistile ba­tra­ne­tii, iar parintii nu se simt mai ti­neri, ci si mai batrani.