Joi, 21 iulie 2005. Toropeala verii politice e intrerupta brusc de un Comunicat trimis tarii, Europei Centrale si de Est, ba chiar si Lumii intregi de consilierul prezidential Theodor Stolojan. Prin redactii, inainte de a-l citi, multi socotesc ca sunt martorii tacuti ai unei minuni.
Theodor Stolojan e la Cotroceni - ditamai seful Departamentului de analize si strategii economice si sociale - din decembrie 2004. De atunci, Romania
s-a confruntat cu numeroase momente care cereau raportarea la strategia economica si sociala a Presedintiei: de la nefericitul destin al cotei unice de impozitare pana la masurile drastice de austeritate cerute de admiterea in UE. Nici unul dintre aceste momente n-a beneficiat de interventia lui Theodor Stolojan.
N-ar fi fost normal ca specialistul in finante-banci si in economie in general sa participe activ la dezbaterea problemelor economice si sociale ale Romaniei de azi?
Fireste ca da.
Si asta deoarece:
in campania electorala, candidatul Aliantei a invocat existenta unei strategii economice si sociale a carei aplicare in practica o va urmari dupa ce va ajunge Presedinte;
noua Administratie de la Cotroceni trebuia sa puna capat naravului fostei administratii de a nu-i lasa pe consilierii prezidentiali sa participe la dezbateri publice in chestiuni de mare interes;
fost prim-ministru, fost candidat la presedintie si fost presedinte al PNL, fost functionar al Bancii Mondiale, Theodor Stolojan e o personalitate de prim rang a scenei noastre publice. Nimeni nu s-ar fi mirat vazandu-l implicat in dezbaterile momentului. Dimpotriva, opiniile domniei sale ar fi fost primite cu maxim interes si daca ar fost expuse in nume personal.
In dupa-amiaza de 21 iulie 2005, Theodor Stolojan rupea tacerea. Spre surprinderea multora, nu cu o interventie de consilier prezidential in problematica economiei nationale, ci cu o smecherie de competitor in planul politicii.
Consilierul prezidential nu era nelinistit de starea economiei romanesti, ci de starea din PNL. Din foisorul de la Cotroceni, domnia sa vazuse tasnind flacara unui incendiu in partid si, tipand cat il tineau bojocii,
alerga din deal in vale sa-l stinga. Nici o formula nu era ocolita pentru a aprecia drept catastrofala situatia din PNL: pierderea credibilitatii, cu impact asupra credibilitatii Aliantei, riscul ca din mandrul partid sa se aleaga praful.
Aprecierii ii corespundea, cum era de asteptat, o oferta. Dat fiind ca PNL se afla pe marginea prapastiei, Theodor Stolojan se oferea de bunavoie si nesilit de nimeni sa se sacrifice pentru a-l salva.
Interventia lui Theodor Stolojan are toate datele pentru a ramane in istoria hodoronc-troncului national si chiar mondial. Razgandirea lui Calin Popescu Tariceanu trecuse fara a provoca vreun cutremur in partid. Sau, cel putin, fara a provoca vreun cutremur vizibil. Un asemenea dat fuga la fata locului are nevoie de o motivare temeinica. Nu-i exclus ca Theodor Stolojan sa fi fost destinatarul unor semnale dinspre lideri liberali nemultumiti de Calin Popescu Tariceanu. In plan public insa - singurul care conteaza in politica moderna - nu se semnalase nimic. N-am avut nici un manifest in genul celui iscalit de Grupul de la Brasov in timpul crizei Ciorbea. N-am avut nici o vorba dinspre PD ca rupe Alianta daca Tariceanu mai ramane premier si lider de partid.
Intre imaginea publica a PNL, de partid pe care nu-l ameninta nimic serios, si tresarirea naprasnica, de vulcan adormit si nu stins, a lui Theodor Stolojan se asternea o distanta gata sa provoace hohote de ras.
In politica romaneasca s-a cultivat pe scara larga, mai ales sub domnia lui Carol al II-lea, trucul pompierului care da fuga sa stinga focul pe care tot el l-a pus.
Theodor Stolojan inaugura in politica romaneasca un truc aparte: cel al pompierului care da fuga sa stinga un foc care nu exista!
Intreaga manevra se constituia
intr-o provocare iesita din comun la adresa lui Calin Popescu Tariceanu. Premierul era totusi presedintele PNL. Si in aceasta ipostaza nu-i lucru usor sa te trezesti cu fostul presedinte PNL, azi consilier al lui Traian Basescu, dand un Comunicat in care se pune sub semnul indoielii tot ce-ai facut in fruntea partidului si a guvernului.
Cum ar fi reactionat un alt politician roman la o asemenea provocare?
Sarind in sus de doi stanjeni si dand, la randu-i, un Comunicat violent, o punere la punct a lui Theodor Stolojan, dar mai ales a celui care se pitea in spatele consilierului sau, asemenea infanteristilor in spatele tancului inaintand.
Cum reactioneaza Calin Popescu Tariceanu?
Tace impasibil.
Abia seara tarziu, raspunzand unei intrebari puse la un dialog tv, el spune ca-l apreciaza pe fostul sef al PNL, dar ca nu-i intelege toate frazele din declaratie.
Ca sa vezi! Ala il injurase de mama si el raspunde ca nu vede ce rol are mama in toata tarasenia asta.
Joi si vineri, lideri ai PNL ies pe televiziuni si-si declara atasamentul fata de Stolojan.
Cum ar fi reactionat un alt politician roman? Ar fi dat si el buzna pe toate televiziunile pentru a-i face cu ou si cu otet.
Cum reactioneaza Calin Popescu Tariceanu?
Tace impasibil.
Reactioneaza abia vineri noaptea, dupa reuniunea cu sefii de filiale. Declarand ca are toata aprecierea pentru Theodor Stolojan, ca acesta reprezinta o valoare pentru partid, ca l-ar bucura daca ar vrea sa li se alature. Theodor Stolojan il contestase public. Mai ca nu spusese ca-i un taraie-brau. Iar Calin Popescu Tariceanu ii raspunde
ca-l apreciaza!
Teodor Stolojan isi continua ofensiva. Marti, 26 iulie, domnia sa se intalneste cu 12 lideri de filiale si cu cativa lideri de la Centru la Palatul Parlamentului. Un gest avand toate datele pentru a intra in istoria aiurelilor dambovitene. Contrazice flagrant Constitutia, care cere administratiei prezidentiale sa nu se implice in viata unei formatiuni politice si cu atat mai mult sa nu incurajeze disidente care slabesc in chip periculos partidele sistemului democratic. Contrazice flagrant bunul-simt. Presedinte al PNL e Calin Popescu Tariceanu. In ce calitate i-a convocat Theodor Stolojan pe liderii de filiale pentru a discuta situatia din partid? Si nu oricum, ci peste capul presedintelui ales in chip statutar. Mai mult, dupa intalnire, consilierul prezidential nu se da in laturi din a-l ataca dur pe Calin Popescu Tariceanu. Domnia sa vorbeste de pierderea de credibilitate a PNL, de balbaielile actualei guvernari, de necesitatea delimitarii functiei de premier de cea de presedinte al partidului, de faptul ca asupra liderilor de filiale s-au facut presiuni sa nu participe.
Cum ar fi reactionat un alt politician roman? L-ar fi acuzat imediat pe Theodor Stolojan de iesire anticonstitutionala si antistatutara. I-ar fi zis vreo doua si despre brusca inviere din morti. Si-ar fi cerut ca participantii la intrunire sa fie sanctionati exemplar.
Cum reactioneaza Calin Popescu Tariceanu?
Tace impasibil.
Se pronunta - si atunci asa, in treacat - abia dupa reuniunea Delegatiei Permanente din seara lui 26 iulie. Reuniunea ii aduce o reconfirmare spectaculoasa ca premier si lider de partid. Theodor Stolojan e invins la un scor de baschet: 63 la 7. Un altul, vazandu-se astfel intarit, n-ar fi precupetit sa-l calce in picioare pe consilierul prezidential. Cate ironii n-ar fi fost posibile si accesibile pe marginea puciului ratat al Cotrocenilor! La conferinta de presa de dupa reuniune, Calin Popescu Tariceanu declara insa ca Stolojan "oricand este extrem de binevenit pentru a ne spune punctul lui de vedere". Care e punctul de vedere al lui Stolojan? Ca Tariceanu a dus partidul la dezastru! Cat despre intalnirea de la Parlament, Calin Popescu Tariceanu se multumeste sa spuna doar atat: "Mi-am exprimat rezervele fata de utilitatea unor astfel de intrevederi, dar toata lumea a fost libera sa participe, chiar si eu am primit o invitatie".
Miercuri, 27 iulie, Mona Musca isi anunta demisia din guvern. Rasfatata a camerelor de luat vederi, domnia sa ia cu asalt televiziunile pentru a se motiva prin atacuri dure la adresa lui Calin Popescu Tariceanu.
Cum ar fi reactionat un alt politician roman?
Ar fi mers si el pe la toate televiziunile explicand ca Mona Musca n-a facut nimic la Cultura, ca oricum o dadea el afara, ca e omul lui Traian Basescu, ca, de fapt, vrea sa-si pastreze postul de europarlamentar.
Cum reactioneaza Calin Popescu Tariceanu?
Tace impasibil.
Abia a doua zi, aflat la Brasov, raspunzand unei intrebari, spune ca a auzit de declaratiile Monei Musca, dar ca aceasta nu l-a anuntat oficial ca intentioneaza sa demisioneze. Daca-l anunta cumva, o s-o sfatuiasca sa nu faca acest gest.
Joi, 28 iulie, presedintele Traian Basescu, intempestiv cum il stim, anunta nici mai mult nici mai putin ca va interveni daca disputa din PNL aluneca spre o criza a Aliantei.
Ce prilej de gura mare ar fi fost declaratia asta iresponsabila pentru un alt politician roman! Critica dura a sfidarii Constitutiei, trimiteri sarcastice la distrugerea altei Coalitii de catre actualul presedinte, raportari la Carol al II-lea etc. etc.
Calin Popescu Tariceanu stupefiaza din nou. Domnia sa raspunde ca intelege ingrijorarea presedintelui, dar ca situatia politica actuala nu justifica o asemenea interventie.
Renuntarea la demisie a fost denuntata aproape unanim de jurnalisti si politicieni ca o cramponare de Putere. Am fi fost si noi tentati sa sustinem asta, daca nu ne-am fi amintit ca:
din ianuarie 2005, de cand Calin Popescu Tariceanu a inceput sa fie atacat de presa, domnia sa n-a raspuns niciodata. Nici macar atunci cand atacurile erau nu numai salbatice, dar si nedrepte;
din martie 2005, de cand Traian Basescu s-a apucat sa-l mustruluiasca public pe Calin Popescu Tariceanu, acesta nu i-a raspuns niciodata. Si nu s-ar putea spune ca n-avea ce sa-i zica nelinistitului de la Cotroceni!
Nepasare vecina cu nesimtirea? Moliciune? Crasa lipsa de barbatie ?
Sau, cumva, un nou stil de a face politica in Romania postdecembrista, Romania tafnei ridicate la rang de politica de stat?
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
