Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
S-au făcut presiuni puternice pentru ca Germania să depășească un prag psihologic național, pentru a decide să trimită panzerele spre stepele rusești, așa cum a făcut-o în 1941. Tancurile Leopard, pentru care s-a dat o aprigă bătălie diplomatică, sunt produse de compania Krauss Maffei, aceeași care a furnizat armatei hitleriste cele 3.400 de blindate din planul Barbarossa. Lecțiile istoriei se uită greu, iar spectrul ca Germania să participe la un al treilea război mondial dă fiori unei națiuni reîntregite ca urmare a încetării Războiului Rece.
Pe acest fond al escaladării, Rusia amenință că va folosi arme tot mai distrugătoare, mai multe voci ale civililor de la Moscova neexcluzând loviturile nucleare, incluse de altfel în doctrina privind securitatea națională. Evaluările NATO sunt mai temperate, dar prudența împinge tot mai multe trupe ale Alianței spre flancul de Est, mai aproape de focarul conflictului. Harta arată o primă linie de contact a NATO cu Rusia, în Estonia și Letonia, iar prin enclava Kaliningrad, Polonia și Lituania sunt și ele țări cu frontieră comună cu teritoriul rusesc. Este deci firesc ca acestea să fie cele mai îngrijorate de agresiunea Rusiei, de deznodământul războiului din Ucraina depinzând mult propriul echilibru de securitate. Toate aceste țări au, la rândul lor, experiențe istorice crunte din anii ’40, când au fost călcate și de ruși, și de nemți. Balticii și-au recăpătat statalitatea după 1990, prin dezintegrarea URSS, la fel ca Ucraina și Republica Moldova. Acest ghem de destine naționale este limpezit în mare măsură de apartenența la NATO, care dă încredere că asigură un scut trainic în cazul unei agresiuni. De sub această umbrelă ținută ferm de Statele Unite, fiecare stat din flancul estic își arată solidaritatea cu Ucraina, potrivit priorităților și capabilităților de care dispune. În plus, programele de înzestrare a forțelor armate, legislația privind securitatea și poziția față de minoritățile naționale sunt adaptate la presiunea pe care o evaluează în situații de criză. Polonia are, în acest sens, cel mai ambițios program de înarmare, urmând să devină cea mai puternică armată terestră a Europei.
Țările baltice alocă și ele sume considerabile din PIB pentru modernizarea trupelor proprii, dar, prin raportare la populația lor cumulată la 6,5 milioane locuitori, efectivele nu sunt consistente. Ca o problemă suplimentară în relația cu marele vecin din Est, populația rusofonă în Letonia este de 35 la sută, de 27 la sută în Estonia, doar Lituania având o minoritate rusă de 8 procente.
Balticii se arată foarte stricți în aplicarea embargoului impus Rusiei, și unele măsuri suplimentare au creat o stare maximă de tensiune cu Moscova. Lituania a blocat pentru o vreme tranzitul de mărfuri ale Rusiei spre enclava Kaliningrad, unde se află flota rusă de la Baltica, dar și o importantă bază militară, dotată inclusiv cu capabilități nucleare. La fel, accesul mărfurilor în portul Klaipeda pentru Belarus, aliatul cel mai fidel al Rusiei, a fost restricționat.
Estonia, cu 1,29 de milioane de locuitori, este unul dintre cele mai puțin populate state membre ale UE, ale Zonei Euro și NATO. Autoritățile de la Tallinn au acordat până acum Ucrainei un ajutor militar evaluat la un procent din PIB. La fel ca Lituania și Letonia, guvernul estonian a cerut apăsat Germaniei să accepte livrarea de tancuri Leopard 2 pentru Ucraina. O propunere recentă, datată 17 ianuarie, a Ministerului de Externe de la Tallinn, este însă de natură să provoace o escaladare extrem de periculoasă a situației și așa pe muchie de cuțit din zona Mării Baltice. Estonia vrea să stabilească o zonă adiacentă în prelungirea zonei ei maritime, ceea ce ar conduce la aplicarea legilor naționale pe o zonă maritimă extinsă. Potrivit comunicatului de presă al Ministerului de Externe, „înființarea unei zone adiacente în zona maritimă a Estoniei ar permite aplicarea legislației estoniene la o distanță de până la 24 de mile marine de la linia de bază a mării teritoriale a țării. Zona ar avea, prin urmare, un impact pozitiv asupra securității naționale a Estoniei”. Experții în dreptul maritim consideră că motivarea din spatele dorinței de a stabili zona adiacentă a fost aceea de a permite mai buna implementare a sancțiunilor împotriva Rusiei. Configurația Golfului Finic, care se îngustează ca o pungă spre Sankt Petersburg, face din inițiativa estoniană, dacă s-ar formaliza, o strangulare a accesului spre marele oraș al Rusiei de la Marea Baltică.
În conformitate cu Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării, o zonă învecinată se poate extinde până la 12 mile marine de la limita exterioară a mării teritoriale, dar acest lucru nu este posibil în Golful Finic, din cauză că este foarte îngust. Conform ONU, trebuie lăsat un culoar de liberă circulație, cu lățime de minim 3 mile marine, deci zona adiacentă nu se poate extinde la dimensiunea dorită de Estonia. Celelalte țări cu litoral la Baltica - Suedia, Danemarca și Germania - cu excepția Finlandei, au zone adiacente pentru că acolo marea este largă și permite libera circulație fără restricții. Estonia ar vrea ca Finlanda să ia o decizie similară, de extindere a zonei adiacente. O blocare a accesului spre Sankt Petersburg ar fi chiar un casus belli, or NATO se ferește, cu mare grijă, de asemenea situații. Relațiile dintre Rusia și Estonia sunt și așa la un stadiu exploziv, după ce ambasadorii au fost expulzați reciproc. Estonia se află în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare, așa încât se poate aprecia că ideea de a tensiona până la punctul de incendiu situația din Marea Baltică este doar un puseu menit să capteze voturi în tabăra durilor de la Tallinn. Altfel, se poate ca un stat-județ să se pună în poziția de victimă a Rusiei și să ceară activarea Articolului 5 al NATO. De aici se deschide apocalipsa!
Citește pe Antena3.ro
