Tată de fată cu băiatu’n baie

E greu să fii tată de fată. Ştiţi cum se zice, te chinuieşti 18-16-14 ani (în ultima vreme, limita de vârstă e în cădere liberă) să o creşti, să o îmbraci, să o educi şi vine unu' într-o zi şi-şi bate joc de munca ta... E şi mai greu să fii tată de fată şi să înghiţi cu noduri toate reclamele difuzate la televizor. În publicitate, nici o fată nu-i cuminte sau devreme acasă, da' parcă fetele taţilor sunt, ca să le facă lor în ciudă, cele mai nărăvaşe din toată parcarea.

În reclama de la "Giusto - armonie în familie", tata, mama şi odrasla - o fetişcană care pare uşor minoră - merg în vizită la părinţii prietenului ei. Care stau într-o rulotă, ceea ce e bine, înseamnă că nu-s înrobiţi la vreun credit ipotecar, şi gătesc mese festive la grătar, ceea ce iar e bine, înseamnă că nu-s "extra" nici la buzz, nici la gabarit, şi care vor avea "un nepoţeeel", ceea ce e naşpa, dacă te uiţi la mutrişoara viitoarei mămici, netrecută încă prin Bac. La aflarea mirobolantei veşti, ta'su nu face nici preinfarct, nici moarte de om, ca să-i răzbune onoarea nereperată elevei, bea pe nerăsuflate un pahar de suc. Care va să zică, dă-i cu dulce ca să treacă cheagul... Dacă eşti tată de fată, jură-te c-aşa ai face!

Sau că ai avea reacţia ăluia din reclama de la "Renault Clio"... Cel oprit la semafor, spre care se strâmbă, făcând karaoke pe "Zombie", şoferul din maşina alăturată. Ar fi amuzant, cum icneşte el orgasmic şi intrat în transă, dacă la o analiză mai atentă n-ar rezulta că nu prea are toată şindrila pe acoperiş. "Am întâlnit un nebun azi în trafic", pun pariu c-a apu­cat tatăl să-i spună nevestei acasă când, ce să vezi, bate cineva la uşă, e chiar nebunul şi, mii de pipe şi de fulgere, taman el e prietenul fetei lui! "Cel pu­ţin ai o maşină frumoasă!", îi spune tatăl norocos diliului. "Cel puţin şi tu ai o fată frumoasă!", vine re­plica. Cel puţin dacă ar fi o reclamă la Xanax, dar nu, e o reclamă la o maşină scumpă, creată pentru nonconformişti. Cam cât de nonconformist tre' să fii? Păi, dacă eşti tată de fată, maximul e cel atins de per­so­najul în pijamale din reclama la "Jacobs Kronung". Tatăl Corinei, ca să fiu mai exactă.

Dimineaţa. Cu pleoapele încă grele de somn, el se în­dreaptă spre baie. Vrea să-şi distrugă prin periaj 99% din bacteriile ce s-au divizat nocturn în gura lui, înainte ca smalţul să-i fie atacat, mârşav, de "alintaroma". Apasă pe clanţa uşii de la baie care, cucu, nu se des­chide. Apare nevastă-sa cu cheia - o ceaşcă de ca­fea. El introduce pe gaura cheii o boare de "alinta­romă", definită clar în spaţiu şi pe micile ecrane, precum duhul din lampa lui Aladin. Şi, surpriză, se trezeşte şi Aladin, se deschide uşa şi apare un macho. "Salut. Eu sunt Alex", bagă el, cu bustul semigol şi-un lanţ de fiţe atârnat la gât. "Prietenul... Corinei", adaugă el cu o ezitare de genu' "cum pana mea de memorie o cheamă şi p'asta?". Apoi, supremă dovadă de bun- simţ şi de aleasă educaţie, îi ia fraierului de tată ceaş­ca din mână. Adică, i-a luat fata, îi ia şi ceaşca, după ce i-a ocupat şi baia aşa, dis-de-dimineaţă, la o vârstă la care vezica îţi conduce viaţa! Noroc cu mama care, se vede treaba, a avut batalioane de Alecşi în baia pă­rin­ţilor, la viaţa ei! Aduce o nouă ceaşcă de "alinta­ro­mă" şi-i aruncă soţului un reproş interogativ: "Ce-i, iu­bi­tule? Întotdeauna ţi-ai dorit un fiu!". Ei, io la faza asta mă pierd, şi nu pentru că Alex îi face ciobăneşte cu ochiul tatălui Corinei, adică "moşu', ciocu' mic", ci pentru că nu ştiu dacă nu cumva mama Corinei tocmai a vrut să mărturisească existenţa unui fiu dintr-o relaţie extraconjugală. Şi ce dacă erau frate şi soră îm­preună în baie, ea îmbrăcată antiplatonic în cămaşa lui, e minunat dacă e armonie în familie, fiindcă ma­ma şi fiii poştiseră de cu seară o sticlă mare de Giusto, în timp ce concepeau reclama asta din care rezultă cât de prost poate să fie capul la familie... Nu vă supăraţi, despre ce cafea era vorba în spot?! Data viitoare despre cei care dansează pentru banking.