Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aștept și eu, ca tot românul, lansarea noii cărți a lui Klaus Iohannis. Carte cu un titlu foarte incitant:„EU.RO-Un dialog deschis despre Europa”. Așteptare pe deplin motivată și de promisiunile autorului, dintre care am reținut-o în mod cu totul deosebit pe aceasta:„Întrebările la care am încercat să ofer răspunsuri în această carte sunt foarte variate, iar ele încep de la legitimitatea noastră istorică de a aparține spațiului comunitar și se încheie cu modul în care ne proiectăm prezența în Uniune în viitoarea perioadă”.
Răspunsuri substanțiale nu mă îndoiesc, în convergență cu alte abordări propuse de prestigioși autori români și străini și cate pot să intre în confruntare cu analizele consacrate relației biunivoce România-Uniunea Europeană. Deocamdată, întrucât nu am citit cartea, nu voi avansa o evaluare personală asupra sa și îmi rezerv această plăcere după ce am terminat-o de citit. Pot,însă,să îmi exprim surpriza de a regăsi o evidentă asemănare între mesajul cărții lui Klaus Iohannis- „Pune întrebările.Înțelege contextul” - și genericul blogului lui Adrian Năstase: „Pune întrebarea și, împreună,vom găsi răspunsul”.
Asemănare care nu cred că ar trebui să ne mire, știut fiind faptul că Adrian Năstase a fost premierul în al cărui mandat România a purtat și a finalizat cu succes negocierile extrem de severe pentru aderarea la Uniunea Europeană. De aceea este foarte posibil ca, în acest fel, președintele Klaus Iohannis să recunoască meritele de pionierat ale prestigiosului om politic,diplomat și universitar Adrian Năstase. Gest cu atât mai demn de semnalat cu cât, la zece ani după ce negocierile de aderare s-au încheiat, Klaus Iohannis avea fie proclamat președinte. Fapt care a reprezentat o confirmare a vocației europene a României și a românilor, a voinței noastre colective de a recunoaște și de a respecta valorile, principiile și normele spațiului european la care am aderat în perioada în care Adrian Năstase s-a aflat în fruntea Guvernului.
Nu mă îndoiesc, de pe acum, că, odată intrată în circuit public, noua carte a lui Klaus Iohannis va genera multiple comentarii și o substanțială confruntare de idei. După cum este de așteptat să urmeze o a II-a ediție, în care să își afle răspuns întrebările,sugestiile și observațiile cititorilor. Dar, pentru că nu am avut șansa să mă prenumăr între cei cărora președintele Klaus Iohannis la-a dat răspuns la întrebări în prima versiune editorială a cărții, îmi permit să îi sugerez un subiect care, sunt convins, rămâne de maximă actualitate și de un incontestabil interes. Mai ales atunci când discutăm despre „modul în care ne proiectăm prezența în Uniunea în viitoarea perioadă”.
Îmi permit, așadar, să îi adresez autorului trei întrebări:1) Cum caracterizați anumite opinii, insistent și insidios promovate pe canalele de presă și în spațiul public, potrivit cărora, la 1 ianuarie 2019, România nu era pregătită să își asume și să exercite președinția rotativă a Consiliului UE?;2) Care puteau să fie argumentele, motivele sau interesele difuzării unor asemenea predicții atât de sceptice și, mai ales, cert defavorabile imaginii și credibilității României în Uniunea Europeană și pe plan mondial?; 3) Considerați că ar fi corect și de bună cuviință ca, la încheierea primului semestru al anului în curs, atunci când România își va prezenta bilanțul mandatului la președinția Consiliului UE, cei care au emis și au cauționat cu prestigiul și cu autoritatea lor asemenea prognozele negative să prezinte, în mod public, scuze și să își asume, tot în mod public, răspunderea pentru afirmațiile lor?
