Toamna cobailor

Pavilionul este scaldat intr-o lumina portocalie. Grea si stridenta, apasatoare. Reflectoarele alunga intunericul noptii, usurand veghea gardienilor. Cobaii sunt supravegheati in permanenta, li se monitorizeaza orice miscare. Orice gest. Nimic nu le scapa paznicilor, inarmati pana in dinti. Patruleaza de jur-imprejurul stabilimentului si vorbesc intruna la statiile portabile. Au chipuri de piatra si priviri de spintecatori.

Inauntru, intre peretii subtiri de sticla, micile rozatoare motaie. Par niste jucarii stricate, asa tresarind in somn. Deschid ochii, clipesc incolo si-ncoace, cu pleoapele tremurande. Le ridica anevoie, incarcate de atata zadarnicie. Adorm la loc, incordandu-si trupurile costelive. Frica li s-a cuibarit in carne, n-o mai pot alunga nicicum. Traiesc laolalta cu ea si o transmit mai departe genetic. O frica animalica, paralizanta si coplesitoare. Saptamanile din urma le-au sleit puterile. S-au trezit prinsi intr-un nou experiment, fara ca cineva sa-i intrebe, sa le ceara parerea. In definitiv, de ce i-ar fi intrebat ? Ce greutate are parerea unui sobolan alb ? Cine isi pierde timpul cu asemenea fleacuri ? Un fel de rascoala se copsese in pavilionul cobailor. Seful o luase razna, starnind nemultumire si proteste. Grauntele se imputinasera si pretutindeni se vorbea numai de austeritate. Criza lovise portiile intr-atat ca nici rumegusul nu mai ajungea sa acopere pardoseala de ciment. Pe neasteptate, cativa inalti dregatori il alungara pe "tiran' din odaia prezidentiala si se pusera in locul lui.

Zile in sire se auzira chiuituri si chicoteli de acolo, din camera la care ravnea fiecare rozator de rand. Masculul alfa se refugie in garajul inchiriat de niscaiva sustinatori si urzi razbunarea. Seara de seara iesea in public si chitaia inspre populatia starnita de ciudata zavera. Transmise si altora, de afara, ca este supus unei lovituri de pavilion, ca soarecii organizeaza un puci. astia il crezusera, ca doar el le garantase afacerile din colonia din care, iata, se vedea exilat. Geaba se stransera la vot milioane de patrupezi, geaba mitinguri si manifestatii de strada. Stapanii cei mari il adusera inapoi si-i dadura puteri inzecite, desigur cu dezlegare de la vizuina constitutionala. Intors in pavilion, reveni si duhoarea de sconcs. Aerul se imputi din nou, si teroarea se dezlantui cu iuteala fulgerului. Mania surpa iarasi Romania. Bietele rozatoare se retrasera pe unde apucara, prin ungherele indepartate, ca nu cumva sa fie lovite de ura clocotitoare a despotului. Cele mai multe se resemnara, obisnuite din mosi-stramosi cu asta. Capitulasera. Vrerea lor nu mai conta, erau sortite feluritelor sacrificii inutile.

Uzurpatorii fugeau din colt in colt si cerseau indurare. Dresorii din capitala Europei isi frecau mainile de bucurie, castigasera inca o data. Cobaiul premier ii lauda pentru pozitia "corecta si echilibrata', iar Reintorsul le multumi pentru ca au salvat democratia. Puciul esuase si nimeni nu mai dorea sa stie de nimic. Obosisera toti, ii ostenise ratarea altei sanse de emancipare. Oricum, incetasera chiar sa mai si numere infrangerile suferite de-a lungul secolelor.

In pavilion este o liniste parelnica, de toamna rau prevestitoare. S-au intetit controalele, iar militienii au pasit la represalii. Spaima trebuie amplificata si intretinuta, altfel cobaii isi vor imagina sa sunt liberi Si e periculos cand animalele au iluzia libertatii.