Topurile in jos

Clasamentele in jos n-au niste criterii institutionalizate.

Cum sa masori prostia, pentru a intocmi topul celor mai obtuzi 100 de parlamentari? Clasamentul celor mai mari 10 esecuri de casa cinematografice tine seama de finanta, numai ca beneficiul nu-i automat si o masura a calitatii. Cartofii prajiti se vand in draci, de cand le face reclama Ronaldinho, desi nu-s alti cartofi decat aceia pe care-i mananca dintotdeauna toata lumea. Clasamentele in jos au insa insusirea ca ne dezleaga nitel mintea spre un punct de vedere individualizat. Nu trebuie sa ne spuna nimeni care-s cele mai obraznice 10 tarfulite de televiziune. Le numaram si singuri. La topul celor mai bogati 300 de romani, ar trebui sa avem si perechea, cu cei mai saraci 300 de contemporani. In sus, posibilitatea de a promova efemerul se blocheaza la traditie: bogatie, reusita in cariera, frumusete… Frumusetea se standardizeaza mai degraba in jos decat in sus. La uratenie e inca de lucru. La femei, 90-60-90 e insasi perfectiunea. O amica plina de umor spune ca-i mai lipseste putin ca sa fie perfecta. Dimensiunile ei sunt acum 90-90-90. Corecteaza insa a doua cifra si, gata, intra in topul divinelor.

Romania e un rasfat pentru amatorii de ierarhii negative. Nu trebuie sa fii foarte informat, ca sa alcatuiesti lista celor mai duplicitari 100 de politicieni. Nici foarte istet, ca sa-i numesti pe cei mai vanitosi 10 analisti din mass-media. In multe privinte, topurile in sus sunt aceleasi ca topurile in jos. E destul sa schimbi criteriile. Ori, mai bine zis, sa definesti corect interesele din spatele criteriilor. Romaneste e sa alcatuim si listele celor mai capatuiti 100 de nasi, fini, cumnati si cumetri ai neamului. Daca s-ar indemna cineva sa construiasca topul celor mai obraznici 100 de copii de bogati am avea cu acesta si o ierarhizare a trufiilor pe baza de averi. Adevaratii magnati ai Occidentului sunt discreti. In fata se arata si fac caz de banii lor numai cei scosi peste noapte din anonimat de performanta fotbalistica sau de conditia de artiste de cinema de larg consum. Ce ar putea sa insemne un clasament al celor mai mediatizati semidocti si marlani pe micul ecran, decat ca incultura si mitocania au devenit valori nationale?

Nu cunosc companie mediatica mai stupida si mai lipsita de moralitate ca aceea institutionalizata prin televiziunea publica privitoare la contemporanii de urcat pe socluri alaturi de clasici. Nu stiu cata minte au autorii mult prea insistentului clip, dar nu-i admisibil sa indrepti atentia multimilor spre valori epuizate odata cu criteriile care le-au legendat.

Vai de mama noastra, daca ne simtim reprezentati in vecii-vecilor de campionii arenelor sportive, mai mult decat de inteligentele tutelare?? O fi fiind Nadia Comaneci o glorie a gimnasticii, dar ideea de a-i aseza soclul alaturi de acela al lui Eminescu e o jignire. Nu pentru memoria poetului, nici pentru Nadia. E o jignire pentru poporul roman, deoarece se masoara cu metrul ceea ce omenirea civilizata masoara doar cu veacurile.