Vasilica trasă în ciocolată

Ideile fac masă critică şi expandează la fel ca materia radioactivă din bombe. A trebuit să găsesc cutia de scrisori mai plină ca niciodată cu material publicitar, de la mai multe mall-uri, ca să mă sesizez de abundenţa de nume feminine la toate ofertele: textile, casnice, alimentare, mobilier.

Prăjiturile, de exemplu, se cheamă Nina, Didi, Fifi, Lili, nu şi Marghioala, Mercedesa, Filofteia sau Joiţica. În multe cazuri, precizările tehnologice sună ca dracu': "Alina cu brânză", "Gabriela cu frişcă", "Manuela în foietaj". Dar de ce face tradiţie o plăcintă "Mihaela cu miere şi nuci", nu şi "Vasilica trasă în ciocolată", iată un fapt care dă de gândit şi trimite cu gândul la un gen de discriminare neluat în seamă.

La mobilă, unde ar fi normal să găsim noptiera Safta, canapea Gherghina, şifonier Vasile şi fotoliu Costică, fiindcă lemnul e românesc, iar jumătate din inventar e de genul masculin, aflăm tot neamul de nume cosmopolite. Toate cu nişte precizări funcţionale, care te duc cu gândul, mai ales când afară sunt patruzeci de grade şi în magazin aerul condiţionat nu mai dovedeşte, la prosteli: "Coralia umplută cu fulgi de gâscă", "Andreea extensibilă"" Carmencita gonflabilă în trei minute, se livrează împreună cu pompa".

Marcat de obiceiul de a alinta preţurile, numind la feminin până şi oliţa de noapte a copiilor, probabil că aş rămâne un moment ca hipnotizat în faţa unui pat dublu Mariean, a unui pisoar Neluţu sau a unui candelabru Gogu M. Usturoi. Acest Gogu M. Usturoi e absolvent, ca şi mine, al unui liceu militar. Vrând să sugerez nişte nume bărbăteşti neaoşe, pentru oferta de gen masculin din tot comerţul de la fierăstraie la capace de veceu şi de la ciorbe la izmene, am scos din bibliotecă o monografie a liceului şi m-am minunat de muţimea de Ion, Gheorghe, Ştefan, Constantin, Dan, Mircea şi Dumitru la prenume.

Dar şi de ciudăţenia, la fel de nesfârşită, a unor nume de familie precum: Tontu, Giorman, Bălău, Pierdevară, Huhulea, Hotoacă, Trăsnitu, Builă, Başoldea, Găleată, Jaravete, Bulete, Rosmenteneanu, Zgăvărdici, Ţinbulea, Chiţurlaş, Potinteu, Tărăboanţă, Hărătău, Tăbârcă, Păştinică, Popoacă, Talabă, Burduhos, Mototolea...

Iar dacă nu vi se pare destul, merg cu înşiruirea până se termină catalogul:
Marangoci, Hleucă, Harapciuc, Fufezan, Gorcotoi, Abudnăriţei, Goţop, Coşleţ, Svîrlefus, Gumiţoiu, Anorocioaie, Poponiuc, Butilică, Şmuleac, Holospîn, Hidiran, Harabulă, Pinghireac, Sufletu, Reboşapcă, Totoloi...

Toate aceste nume ne sună pieziş, fiindcă nu li s-a dat nici o şansă ca să se instituţionalizeze prin poezie, ca Topîrceanu, sau prin fotbal, ca Balauru. Comerţul însă vine să facă dreptate. Dacă prăjiturile şi bomboanele au aproape toate nume de domnişoare, iar desuurile şi parfumurile nume de vedete şi staruri de cinema, a sosit momentul ca şi cuiele, şipcile, becurile, scobitorile şi mai toate celea să capete nume sobre, bărbăteşti, eventual nume care să sugereze şi folosinţa: bocanci Mototolea, batiste Halapciuc, cuţite Svîrlefus ş.a.m.d. Nu există nimic ciudat, ci doar lucruri şi situaţii cu care nu ne-am obişnuit.