Videanu, covrigii si gaura lor

Ne-asteapta vremuri grele. Trebuie sa ne inarmam cu foi de hartie, pixuri, creioane, ascutitori, radiere - ca sa mai stergem ce-am gresit - ori pic-uri, daca am consemnat cu cerneala. De cand cu calculatorul, pentru cei mai multi, scrisul de mana a iesit total din uz. Din aceasta perspectiva, vremurile sunt grele rau, pe vremea acestui Guvern. Mai ales ca din el face parte si domnul Videanu, fruntas PD, specialist in marmura si afaceri. Vicepremierul a iesit la rampa cu un anunt, care nu poate fi trecut cu vederea, si anume ca Executivul studiaza posibilitatea ca toti, dar absolut toti romanii, sa depuna declaratii de avere dupa modelul demnitarilor. Motivul ar fi acela de a inhiba orice dorinta /tendinta de evaziune fiscala, fie ea cat de mica. Si, vorba domnului Videanu, "nu poti vinde covrigi in fata blocului, dar sa te plimbi cu limuzina".

Daca n-ar fi democrat si n-ar face parte dintr-o alianta care include si un partid liberal, as fi de parere ca proaspatul si chipesul vicepremier ori a vorbit neintrebat, ori a vorbit ca sa fie intrebat. Acordandu-i circumstante atenuante, pentru ca e la inceput de drum, sa alegem cea de-a doua varianta.

Si-atunci, il intrebam daca are idee cat de comunist suna aceasta initiativa a domniei sale. Cat de caraghios suna pentru amaratii care privesc circul politic din apartamente neincalzite, imbracati in haine ramase de pe vremea impuscatului. Stiu, si ce spun eu poate suna populist. Dar cand anunti o astfel de masura - absolut corecta analizand logic - , nu ai cum sa nu te umpli de ridicol, daca nu ii dai o forma umana, realista.

Atat timp cat nici macar ministrii nu si-au declarat toti averile, cat o armata de functionari - platiti prost, de altfel - huzeste pe marunta mita a celor din spatele giseelor, cat un pluton de afaceristi inca mai spera ca cineva le va sterge trecutul recent cu buretele iertarii politice, cand o alta cazarma de "artisti" - grabiti ori nu - uita sa treaca in declaratia de venit ciubucurile pentru prestatiile la nunti, botezuri si inmormantari - cum poate privi cu ochi buni intentia Guvernului un profesor corect, un pensionar corect, un jurist corect, un medic corect, in general un slujbas corect al acestei Romanii, impartita in oameni drepti si oameni strambi, din nastere, talentati in a trai hoteste si a nu se teme de o judecata - de aici ori de mai apoi.

Si pentru ca tot vorbeam de corectitudine. Pe fond, Legea 18 in varianta Videanu este o necesitate. Dar o necesitate care starneste frustrare si neputinta tot in randurile celor onesti. Cei versati in flick-flackuri financiare vor cauta si, va asigur, vor gasi "unghiuri de vedere" si "abordari" - ca sa ma exprim eufemistic - de a glisa si pe aceasta lege.

Ce-i drept, nu-si vor mai pune averea mincinoasa pe numele mamei, soacrei, cumnatei, fiului nascut sau fiicei aflate in stadiu de proiect. Dar se vor reinventa forme elaborate ale: mosnenirii, mecenatului, transferului peste hotare, supra sau subevaluarii unor bunuri, investitiilor in actiuni, conectarii la paradisurile fiscale - fie si cu parfum de trandafir bulgaresc - , iata doar cateva cai de a ascunde, atunci cand vrei sa ascunzi.

De aceea, in cazul acestei legi, este mai putin important textul ei, fata de rolul imens al felului de aplicare. Cum suna acum, se aude odios si lipsit de minima intelepciune financiara, ca si de impact asupra sociologiei natiunii - trebuie sa recunoastem - , greu incercata in sinusoidele tranzitiei.

Altfel, umbland dupa coafeze care presteaza acasa si merg la mall cu jeep-ul ori covrigari de bloc, cu limuzina in fata scarii - , o atingem DOAR pe clienta coafezei - invatatoare la pensie - si pe clientul covrigarului - student romantic - cei care vor ajunge primii, va asigur, sa-si depuna declaratia de avere - , fiind, de fapt - o declaratie de saracie - , iar coafeza si buticarul vanati de domnul Videanu il vor sfida, in continuare, la semafor, aratundu-i ultima moda in materie de frizuri - cu tepi - si... gaura de la covrig.