Nu sunt singurul roman onest care ar vrea sa fie mafiot. Mafia romaneasca insa doar intineaza nobilele idealuri ale adevaratei mafii, pentru ca e intesata de angajati la stat.
Functionarii, chiar si cand talharesc, au mentalitate de birou. Mai mult strica. Or, eu vreau sa invat aceasta meserie, banoasa si de viitor, nu ca sa fiu dispretuit de oamenii cu care voi avea de a face - cum sunt acum banditii cu imunitate parlamentara si slujbasii cei mari ai Puterii - , ci sa fiu temut cu dragoste. In lumile unde mafia e o practica, dar si o veche filozofie haiduceasca, nu in filmele despre aceste lumi, vaca de muls e mandra de conditia ei de vaca. Mafiotul roman de judet si chiar cel de oras e un golan trufas, grabit sa infulece cotlete, nu sa vanda branza. Mafiotul roman e genul de consum, care-i cel mai de ocara, nu de productie.Eu as dori sa invat sa fiu mafiot de productie, ca sicilienii, care au facut din insula lor saraca una din cele mai prospere si mai demne regiuni ale Italiei. Nu un nenorocit de mafiot de Bacau, care jefuieste la vedere si care nu numai ca nu tine nici o regula, dar isi umple de rahat si partidul. Daca as fi lider de partid de guvernamant mi-as pedepsi exemplar mafiotii pentru amatorism si pentru ignorarea ierarhiei. Idealul social, pentru mafiotul veritabil, avand o lunga traditie de familie si o relatie mai degraba corecta cu finanta oficiala, e onorabilitatea. Nici un mafiot contemporan - spre deosebire de pungasul de retea roman - nu cauta sa semene cu pistolarii de carciuma ai anilor â30. La fel cum tinerii nostri ii maimutaresc in vestimentatie, obiceiuri si vorbire pe minoritarii din Brooklyn, Harlem si Bronx, care reprezinta doar modul de viata din Brooklyn, Harlem si Bronx, nu din America Mare, mafiotii nostri umbla in masini de neam prost, se imbraca sfidator ca printii tigani si-si flutura teancurile de dolari pe sub nasul politiei, de parca Romania ar fi un film de categoria C, nu o tara.