Amor rural cu vaci şi capre

Despre iubirea rurală şi despre cât de greu poate fi, câteodată, să obţii o întrevedere sexuală cu o parteneră umană de sex feminin. Nu, să nu vă miraţi. La ţară, încercările de a relaţiona din punct de vedere sexual cu partenera de peste drum uneori se pot dovedi destul de anevoioase.

Desigur, excludem din ecuaţie nevestele ţăranilor, care sunt supuse din principiu să încuviinţeze practica raporturilor sexuale cu bărbaţii lor. Aici e vorba despre o lege nescrisă a comunităţii rurale, unde omu' are dreptul să aplice ciocane muierii ori de câte ori mădularul acestuia resimte vibraţii. Acestea se pot datora, rar, ce-i drept, unei nevoi nestăpânite de-mpreunare cu nevasta şi, cel mai adesea, ele se justifică prin cantităţile mari de alcool turnate pe gât de către posesorii bărbăţiei, precum şi necazurilor cu banii, cu recolta, cu muncile agricole sau certurilor cu vecinii, pierderii de mălai la jocurile de noroc precum şi altor asemenea nelinişti conjugale şi gospodăreşti, deopotrivă.

Ca să nu uit, totuşi, cea mai facilă metodă de a poseda o muiere străină de bordeiul tău este aceea a barbutului. Respectiv, se alege un partener de joc beţiv şi ratat. Se secătuieşte de bănetul disponibil, după care se trece la deposedarea acestuia de orice bunuri materiale. După ce grobianul a rămas fără acoperiş deasupra capului şi fără scroafă în coteţ, fără lada de zestre a muierii şi fără recolta de varză şi dovlecei a sezonului, şi după ce, între timp, jucătorul a fost năucit corespunzător cu poşircă alcoolică ieftină, acesta, viteaz, va consimţi să-şi pună nevasta la bătaie. Asta în speranţa recuperării scroafei din coteţ şi a celorlalte foloase, dar mai ales pentru salvarea onoarei sale deosebit de valoroase în relaţie cu ghiolbanii satului. În fine, în 99% dintre cazuri, beţivul ratat îşi va pierde nevasta, iar câştigătorul va avea dreptul s-o posede pe aceasta în fel şi chip. Nevasta, desigur, va încuviinţa, timidă, dacă nu doreşte să devină poşta tuturor şi mai ales de teama ca bărbatul ei să n-o snopească în scatoalce pentru vina de a fi terfelit bruma de onoare a familiei pe care el s-a străduit s-o apere vitejeşte, înstrăinându-şi, practic, muierea spre copulaţie în deplasare.

În rest, celelalte mijloace de cucerire a unei femei străine de casa ta sunt greoaie, după cum ziceam. De pildă, un fost membru de vază al societăţii rurale, înalt funcţionar în cadrul primăriei, după ce s-a dedat cu uşurinţă micilor găinării la care au acces funcţionarii normali, cu poftă de bănet, după ce poliţia l-a dibuit că fura de la ei uniforme şi trăgea căruţaşi cinstiţi pe dreapta umplându-şi ograda cu de toate, şi mai cu seamă fără să împartă veniturile obţinute cu sudoarea frunţii după ce şi-a plimbat bărbăţia prin nevestele celorlalţi funcţionari, în fine, i-au venit de hac şi l-au trimis la facultate.

Omul de-acum şcolit a renunţat la veşmintele funcţionăreşti şi s-a apucat de comerţ onest cu lemne fofilate din pădure. Îşi trage singur căruţa, funcţionând pe post de cal şi măgar deopotrivă, iar gazul pentru sobă îl vinde ieftin. Cu banii astfel obţinuţi de cu dimineaţă, merge la bodega satului de unde achiziţionează doi litri de vin local şi ciocolată. Apoi dă fuga sus la văcărese, care sunt două. Le îmbată conştiincios, apoi le fericeşte pe rând, la umbra pomilor verzi. Acestea, de obicei, sunt readuse la vatră de către vecine binevoitoare, pe braţe. Vacile se-ntorc singure, pentru că de-acum cunosc drumul. Totodată, când văcăresele cad late de arşiţă şi alcool şi nu se mai află în măsură a oferi bucurii erotice licenţiatului nostru, acesta convinge cu greu câteva capre de pe păşunea alăturată. După cum se ştie, caprele sunt ceva mai încăpăţânate decât femeile şi nu se mulţumesc cu ciocolată, ci fac pe cochetele, lăsându-se deci anevoie.

Greu, deci, să fii şi ţăran, şi bogat, şi regulat, şi fericit!