Se remarca aici urmatoarele: frumoasa si dulcea dragoste cantata suav de poeti romantiosi si menestreli devine boala. Amorul se transforma-n cosmar si dulcea durere devine aproape canceroasa. Si apocalipticele mutatii nu se termina aici. Boala-i asa de-afurisita ca nu cedeaza la nici un tratament, iar despartirea, pe alocuri fireasca, se resimte ca o reala tragedie iremediabila. Ma-ntreb deci, la "rupturile"-astea violente care sfasie inimi nevinovate si tulbura minti inocente, in urma acestor strasnice ravagii ce pustiesc suflete… s-o zice "Odihneasca-se in pace"?!

Treaba lor

Cand are omul o relatie, eu una am pretentia de la lume sa-l lase in pace cu fericirea si cu necazurile lui cu tot. Adica daca treaba merge bine, in ce ma priveste, lumea n-are decat sa se bucure. Mi se pare in regula. Daca exista pe lume si indivizi altruisti, care nu fac, vezi bine, parte din cuplul respectiv, dar cu toate astea sufera sincer cand unul din cei doi amorezi se lovesc cu capul de pragul de jos, iar e bine. Bravo lor, ca dau dovada de simtaminte nobile. Dar atentie: asta nu inseamna ca eleganta pulsiunilor lor afective ii indreptateste sa-si vare preocuparile in oala cuplului si sa faca ciorba mai acra decat e. N-au decat sa-si lase grijile sa fermenteze pana dispar cu totul. Vine si clipa asta, la un moment dat. Desigur, in cazul fericit in care oamenii astia cu sentimente nobile mai au si preocupari de-ale lor. In caz ca totusi n-au, se-mpute treaba. Pentru ca lumea incepe sa te bata la cap cu sfaturi. Incepe sa-si dea cu parerea acolo unde parerea lor n-are efectiv nici o relevanta. Asa ca fac un apel catre nesabuitii care au relatii indelungate. Sa faca bine fie sa le taie hotarat din radacini si sa scurteze agonia, fie sa dea fuga repejor la altar, ca sa doarma lumea-n pace. Pentru ca, frate draga, cuplurile astea inconstiente dau batai de cap celor din jur, creand turbulente inadmisibile in mintile lor active. Desigur, trecerea anilor pe langa cuplul "cu probleme" le produce cosmaruri dintre cele mai oribile sau, dupa caz, le produce insomnii si nopti de veghe interminabile, in care altruistii se chinuie sa priceapa de ce aia doi nu se mai iau o data. Repet, chestiunea n-ar fi suparatoare, atat timp cat framantarile lor ar ramane pitite strasnic in dormitorul lor. Nici pomeneala, insa. Daca se-ntampla sa dai nas in nas cu dumnealor, dupa ce-ti raspund afabil la-ntrebarea cliseu "ce mai faci?", asigurandu-te cu subinteles ca ei fac "bine", o cotesc brusc spre interogatoriul pe care-l clocesc de multisor: "Da’ voi cand va casatoriti?", "Ei, si, pe cand un copil?". Interogatoriu garnisit cu strangeri graitoare de maini, cu batai sugestive pe umar si cu pisichere clipiri din coltul ochiului.