Convertită la islam

SEX CU TOMA ROMAN JR
Pe Doiniţa o ştiam încă din adolescenţa mea, cînd locuiam în acelaşi cartier. Aveam cam aceeaşi vîrstă. Pe vremuri, fusese o puştoaică destul de năbădăioasă. Nu ezita să se culce aiurea cu tot felul de oameni, în urma chefurilor de prin proximitate, fuma şi bea. Avusesem un episod amoros petrecut într-o dimineaţă, după ziua unui băiat din cartier. Cînd aveam vreo nouăsprezece ani, s-a mutat din zonă şi o lungă perioadă nu am mai ştiut nimic despre ea.

SEX CU TOMA ROMAN JR
Pe Doiniţa o ştiam încă din adolescenţa mea, cînd locuiam în acelaşi cartier. Aveam cam aceeaşi vîrstă. Pe vremuri, fusese o puştoaică destul de năbădăioasă. Nu ezita să se culce aiurea cu tot felul de oameni, în urma chefurilor de prin proximitate, fuma şi bea. Avusesem un episod amoros petrecut într-o dimineaţă, după ziua unui băiat din cartier. Cînd aveam vreo nouăsprezece ani, s-a mutat din zonă şi o lungă perioadă nu am mai ştiut nimic despre ea.

După vreo opt-nouă ani ajunsesem într-o combinaţie destul de dubioasă. Trebuia să editez o "revistă culturală" pentru nişte domni turci vîrîţi în afaceri nu tocmai curate. Bănuiam că patronii mei spălau bani, dar nu mă interesa prea tare, cît timp nu semnam hîrtii, ba chiar luam o sumă frumoasă pentru epoca aceea, în dolari. În "fişa postului" îmi intra şi să particip la diverse sindrofii şi paranghelii cu participarea specială a unor fraţi otomani. Parte din ei erau destul de simpatici, nu se dădeau în lături de la băutură şi agăţat dame, în timp ce alţii făceau paradă de islam şi păreau, cel puţin, îngrozitor de sobri.
Într-o seară, "başkan-ul" (un fel de preşedinte) fundaţiei care edita revista mi-a cerut să mergem la un importator de ciorapi şi în acelaşi timp fabricant de biscuiţi, pe care am fi putut să-l agăţăm cu un contract de publicitate.

Am sunat la poarta unei vile din Pipera şi ne-a întîmpinat un turc negricios, de statură medie, cu chelie şi ochelari cu rame aurite. Ne-a băgat într-un birou ai cărui pereţi erau tapetaţi cu versete din Coran. Domnul, care se recomandase Faruk, ne-a binecuvîntat în numele lui Allah şi a început o discuţie lungă fără legătură cu contractul nostru. Eram obişnuit cu politeţurile turceşti, aşa că, înarmat cu răbdare, ascultam peroraţiile omului, care o lua cînd în limba lui maternă, cînd o dădea pe o românească stricată. După vreo jumătate de oră a intrat o femeie cu o tavă cu ceaiuri. Avea o broboadă mare, care-i încadra capul. Mi s-a părut că e o figură cunoscută. Era, după toate aparenţele, Doiniţa. Cînd am întrebat-o dacă e ea, s-a uitat speriată spre gazda noastră, care i-a făcut semn din cap că poate răspunde. Mi-a spus cum că a renunţat la viaţa plină de păcate şi că, datorită lui Faruk, s-a convertit la islam. Fiindcă turcul era bătrîn şi înţelept, îi deschisese ochii şi acum se considera nevasta lui în faţa Domnului, după ce îi binecuvîntase nu ştiu ce imam.

Negocierile au rămas în coadă de dinozaur, urmînd să mai discutăm la Paştele budiştilor cîte pagini din revistă o să cumpere. Înainte să plecăm, am lăsat totuşi nişte cărţi de vizită, pe motiv că "nu se ştie niciodată".

Porcul

Peste vreo două luni, m-am trezit sunat de un număr necunoscut. Era Doina. Mi-a spus că îmi luase telefonul de pe cartea de vizită pe care o lăsasem la Faruk şi că trebuie să ne vedem să îmi spună ceva important.

Ne-am întîlnit undeva, pe o terasă lîngă Universitate. Era tot cu vălul pe căpăţînă şi a comandat o apă plată. Mi-a explicat precipitat că Faruk e un porc. Descoperise că omul avea în Konya, provincia lui de baştină, o nevastă bătrîioară şi cinci copii, dintre care ăia mai mari aveau aproximativ vîrsta Doinei. Aflase asta şi voia să-l dea în gît. Mă ruga să transmit "oamenilor de biznis" turci pe care-i cunoşteam că Faruk are obiceiul din cînd în cînd să emită cecuri fără acoperire, că fabrica de biscuiţi e în rahat şi, pe scurt, omul e un porc, animal impur în islam. Se certaseră furcă şi ea fugise în garsoniera confort 2, din Berceni, pe care o avea dinainte de a-l cunoaşte.

Mi-am exprimat solidaritatea, ba chiar m-am oferit să o însoţesc acasă, unde, spunea ea, avea mai multe acte menite să-mi dovedească ticăloşia fostului "soţ". Am luat un taxi. Ajunşi la ea, am constatat cu stupoare că face un prim drum la frigider, de unde s-a întors cu o sticlă de vin. Şi-a scos broboada şi s-a dus să se schimbe. A apărut echipată lejer de tot, cu un şort şi o bluză care îi scotea la iveală sînii măricei şi deloc lăsaţi. Nu a spus nimic atunci cînd am început să o mîngîi consolator pe picioare. Am luat-o în braţe şi am început să o sărut apăsat. Am ajuns relativ rapid în pat, unde m-a "consumat" plină de poftă. Post-factum am coborît la nonstop, de unde am luat alte două sticle de vin şi un salam, bineînţeles, din porc. După masă, înainte să ne băgăm iar în pat, am întrebat-o cum rămîne cu islamul. Mi-a răspuns sec: "Am greşit îngrozitor în faţa lui Allah şi nu vreau să mă ia Sheitan. Aşa că îmi rămîne doar să mă reconvertesc la creştinismul nostru, care e ceva mai tolerant!".