"What we do in life echoes in eternity..." deşi nu ţin cu Steaua şi nici nu sunt adeptul ideii că echipele de club trebuie incurajate pentru că suntem romăni, ieri seară vorbele "gladiatorului" mi-au ră sunat in minte mai mult decăt oricănd...Pentru că Steaua a pierdut frumos...a pierdut in teren, acolo unde urletele publicului care a tră dat prin absenţă nu se mai aud...acolo unde se regretă o pasă la firul ierbii in detrimentul unei lovituri de cap...acolo unde nu mai contează orgoliul nă scut din neputinţă ci doar forţa ristului sau efectul interiorului...
Steaua a pierdut alergănd şi hră nindu-ne speranţa reincarnata in sprinturile lui Bă nel, de care nu mi-a plă cut vreodată in mod special...şi nu s-a prabuşit fizic in lupta cu Africa lui Arsenal...pentru că Zapata a fost mai romăn şi mai stelist ca oricănd gata să moara ca Scarface pe treptele orgoliului...pentru că nu am lă sat capul in jos la pauză că utănd una din mă slinele special uitate in farfurie să mă protejeze de nervi...ciudată speţă a unei echipe fă ră antrenor, mentor sau conducă tor...
Steaua insă , şi aici mă refer numai la bă ieţii din teren, ne-a invă ţat aseară lecţia fotbalului nă scut din pasiunea puştanilor care aleargă după victoria din spatele blocului, mai importantă decăt orice pe lume, duminica, pentru că luni trebuie să povesteşti la şcoală ...unşpe bă ieţi care au schimbat doi antrenori in căteva luni s-au hotă răt să joace fotbal de capul lor, tu il ţii p'ă la io p'astă şi alergam tare de tot...auzi bă ă ă ă daâ să te intorci inapoi nu să ră măi acolo in faţa, că mie nu-mi convine să alerg pentru tine da?...aseară s-a jucat fotbal da?...fă ră incrăncenerea orgoliului prostesc...fă ră visul primei...s-a jucat fotbal cu găndul la berea de după meci in care eroii vor fi ridicaţi in slă vi de vreo două fete frumoase de la scara C...aseară nu am vă zut prea multe tackling-uri şi nici lovituri de cap de la "tunari"...pentru că nu s-a mai putut centra ca de obicei... şi Steaua nu a că zut fizic pentru ca bă ieţii ă ştia din teren alergau după Victorie şi cănd alergi dupa Victorie uiţi că mai faci efort...
Sunt dinamovist şi nu merg cu Steaua niciodata şi incă o dată spun că patriotismul nu e pentru echipele de club dar mi s-a străns stomacul la golul lui Arsenal pentru că se juca Fotbal, ieri şi eu am ţinut cu Steaua...fotbalul nu este despre bani, doamnelor şi domnilor, fotbalul este un joc in care unsprezece bă ieţi incearcă să introducă o minge in plasa portii adverse...iar asta intotdeauna a atras mulţimile pentru că acolo jos pe dreptunghiul ă la odihnitor de verde,cei unsprezece implinesc sau nu fanteziile mulţimii...aseară inainte de meci, cănd muşchii se pregă teau sa ardă , cineva a strigat..."What we do in life echoes in eternity..." şi Steaua a pierdut mai frumos decăt a căştigat in ultima vreme...Mulţumesc frumos, băieţi...
Bed for love - Un blog cu idei Tudor Chirilă
- Ce muzică ascult