Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Să trăieşti, ziaristule, la mulţi ani, da’ fii atent la mandea. Anul
viitor, când mai vii, să-ţi faci paşaport, că io fără viză n-o să mai
pot primi pe nimeni aici. Nici măcar pe tine. Fără glumă. Hai! Drum
bun!. Pa!” • VIDEO: Underground - Emir Kusturica
Ca-n fiecare an, şi-n această iarnă m-am dus în Ardeal să-mi tai porcul de Crăciun. "'Ziaristu’ lu’ peşte, ai venit’’ ?- aşa mă întampină fratele meu în fiecare an. După un drum la volan de 11 ore, pe ceaţă, pe zapadă, pe zloată, pe polei etc. am zis: "Am”. Şi m-am dus direct la culcare. În fine, a doua zi tăiem porcul, mai o palincă, mai un vin fiert cu scortişoară, cu alea, alea, se face seară. Punem carnaţii la afumat, slănina în sare, jumările pe foc şi ne retragem "sus”, în camera "dinainte”( camera cea mai bună în toate casele din Ardeal, în care nu stă nimeni tot anul, e folosită doar de sărbători) la un pahar de vorbă. Normal că, la un moment dat, am luat-o pe politică. "Bă, bucureşteanu’ lu’ peşte (suntem pescari înrăiţi, mai ales eu, de unde şicane reciproce tot timpul), voi fi cât de curând, da’ cât de carand, auzi mă?- şef de stat”. "Păi, deja eşti mă, ardeleanu’ lu peşte, că văd că STAI pe scaun”. "Deci, mă Silică(vărul nostru, de faţă), nu mai pune mă apă în vin, ca io m-am chinuit să-l fac curat, fără strop de apă, nu ca regăţenii ăştia (adică, eu) care strică vinu’”…Mă, fraierilor, am pierdut Ardealul? L-am pierdut”. " Ce vorbeşti, mă? Ce am pierdut? Care pierdut? Cand? Cum?”- sărim noi, eu şi vărul Silică. "Gata, mă, zice frate-meu, ungurii au ajuns în Parlamentul European, vor obţine autonomia, legea o să fie votată, musai, în Parlamentul de la Bucureşti- adunătura aia de hoţi, de bandiţi, de nemernici, care se gandesc numa’ la ei, cum să mai fure, cum să-şi mai umfle maţu”... Deja, eşti preşedinte măi, eşti gol Băsescu”- observ eu. "Deci, vorba lu’ Cristoiu, <<încă o dată vă spun>>, ungurii au câştigat, vor avea Republica Autonomă Maghiară din Romania sau cum se va numi”- ne-o taie el.
"Bine, mă, să zicem, zic eu (nu prea aveam cum să-l contrazic pe fratele meu, mai ales când e beat), da’ care-i legatura? Cum o să ajungi tu şef de stat? La unguri sau cum?” "Foarte simplu, mă, ziaristu’ lu’ peşte. Deci, ungurii bagă legea în Palament, ăia o aprobă ca primaru’, se declară Republica .... cum s-o numi, ungurească, da?”. "Să zicem, mă, de dragul discuţiei”, încerc eu să nu-l mai contrazic ("Silică, mai baga în pahare”). "Buuuuuun, zice frate-meu, după aia noi, românii minoritari din noua republică ungurească, ce facem? Hai? Noi suntem mai proşti? Păi, luăm fain- frumos legea cu care boanghenii au dobândit republica lor autonomă din România- pe principii de etnie nu?- şi înlocuim, simplu si corect, neşte cuvinte (în loc de maghiar scriem român), cerem şi noi autonomie, ca minoritari în cadrul Republicii lor ungureşti, din cadrul Republicii Romania. Mai bagă-n pahare, mă, ziaristule, aşa.. Nu au cum să nu o voteze ăia în Parlamentu’ mare, inclusiv ungurii vor vota cu ambele mâini, că altfel ar însemna că nici legea lor cu autonomia nu-i valabilâ, nu?. Ziaristu’ lu peşte, acu’ ai înţeles?”. Ce mai spui?"
"Să zicem, mă, am inţeles unde baţi, da’ nu înţeleg cum ajungi tu şef de stat. La cine? La Republica autonomă a ungurilor sau la Republica autonomă a romanilor din Ardeal? Cine dracu’ te alege pe tine, mă Sile, preşedinte, un pensionar băşinos, pescar pârât, fost maistru sticlar la Mediaş?”… " .
”N-ai înţeles nimic, mă, zice <>, habar n-ai, muceo (fratele meu e mai mare cu 6 ani). PăI, mă, imediat dupa ce se aprobă în Parlament Republica autonomă a românilor din Republica autonomă a ungurilor, din Republica Romania, eu, Vasile Boariu din Micăsasa, Judeţul Sibiu, strada Mahail Eminescu nr. 108, mă declar independent şi autonom, în cadrul Republicii Autonome Române, din cadrul Republicii Autonome Maghiare, din cadrul Republicii Romania. Na! Ai înţeles? Şi n-au cum să nu-mi aprobe, că ar însemna că nici Republica maghiară, din cadru Republicii române, ha ha ha , tra la la, ciu ciu ciu… nu sunt legale. Am zis! V-am ars. Ha ha ha….Hai noroc!” "Ne-a ars, mă, îi zic lu văru’ meu Silică, nu-i prost pescaru’ lu’ peşte, să vezi că ăsta ajunge şef de stat”. "Să vezi şi să nu crezi, e in stare, mă, îi fuge mintea, da’ numa’ la prostii”, zice vărul meu şi mai umple odată paharele, picurând şi un strop de apă minerala, fără să-l vadă frate-meu.
De aici încolo, discuţia a luat-o razna, rău de tot, şi a ţinut prêţ de vreo şase căni cu vin, fără apă, că, dacă îndrazneam să punem mâna pe sticla de apă minerală, "viitorul şef de stat” ne ameninţa că ne declară "persona non grata” şi ne trimite la plimbare (afară erau minus 15 grade). O să rezum cât pot. "Bine, mă, o să ajungi şeful staului tău independent din cadrul… bla, bla, bla – tra, la, la… ". "Nu bla, bla, bla- tra, la, la, mă, ziaristule ("ziaristule”, la frate-meu, echivalează cu o injuratură cruntă, da’ ăsta-i alt subiect), statul meu e va numi clar: "Republica Vasileboariu, scris într-un cuvânt, ziaristu’ lu’ peşte...”. "Am înţeles, domnu’ preşedinte, da’ ce te faci că ai nevoie de Parlament, de Guvern, de instituţii, de servicii de informaţii, de alea, alea?”. "Şi care-i problema? Îl vezi pe ăsta, pe Miţu? (un motan negru, de toată frumuseţea, care stătea pe genunchii lui, torcea cu foc şi-l sorbea din ochi), ăsta va fi prim ministru al guvernului din Republica
Vasileboariudincadrulrepubliciiautonomeromâneştidincadrul republiciiautonomemaghiaredinRomania - se scrie legat, ziaristule, întelegi?”. "Şi, la Justiţie, de exemplu, pe cine pui, mă?”- intrăm noi în jocul "viitorului şef de stat”. "Pe Mişu, mă, cum pe cine? Porcul meu cel mai gras, care, deşi are tot timpul troaca plină cu lături şi cu porumb, mănânca rahat toată ziua. Cum îl las în curte (adică, în "ţara ta”, zicem noi, punând vin în pahare, fără apă, că era riscant), cum rade tot găinaţul de la găini”, raţe, curci, gâşte”…
"Bine, mă, să zicem, zic eu (nu prea aveam cum să-l contrazic pe fratele meu, mai ales când e beat), da’ care-i legatura? Cum o să ajungi tu şef de stat? La unguri sau cum?” "Foarte simplu, mă, ziaristu’ lu’ peşte. Deci, ungurii bagă legea în Palament, ăia o aprobă ca primaru’, se declară Republica .... cum s-o numi, ungurească, da?”. "Să zicem, mă, de dragul discuţiei”, încerc eu să nu-l mai contrazic ("Silică, mai baga în pahare”). "Buuuuuun, zice frate-meu, după aia noi, românii minoritari din noua republică ungurească, ce facem? Hai? Noi suntem mai proşti? Păi, luăm fain- frumos legea cu care boanghenii au dobândit republica lor autonomă din România- pe principii de etnie nu?- şi înlocuim, simplu si corect, neşte cuvinte (în loc de maghiar scriem român), cerem şi noi autonomie, ca minoritari în cadrul Republicii lor ungureşti, din cadrul Republicii Romania. Mai bagă-n pahare, mă, ziaristule, aşa.. Nu au cum să nu o voteze ăia în Parlamentu’ mare, inclusiv ungurii vor vota cu ambele mâini, că altfel ar însemna că nici legea lor cu autonomia nu-i valabilâ, nu?. Ziaristu’ lu peşte, acu’ ai înţeles?”. Ce mai spui?"
"Să zicem, mă, am inţeles unde baţi, da’ nu înţeleg cum ajungi tu şef de stat. La cine? La Republica autonomă a ungurilor sau la Republica autonomă a romanilor din Ardeal? Cine dracu’ te alege pe tine, mă Sile, preşedinte, un pensionar băşinos, pescar pârât, fost maistru sticlar la Mediaş?”… " .
”N-ai înţeles nimic, mă, zice <>, habar n-ai, muceo (fratele meu e mai mare cu 6 ani). PăI, mă, imediat dupa ce se aprobă în Parlament Republica autonomă a românilor din Republica autonomă a ungurilor, din Republica Romania, eu, Vasile Boariu din Micăsasa, Judeţul Sibiu, strada Mahail Eminescu nr. 108, mă declar independent şi autonom, în cadrul Republicii Autonome Române, din cadrul Republicii Autonome Maghiare, din cadrul Republicii Romania. Na! Ai înţeles? Şi n-au cum să nu-mi aprobe, că ar însemna că nici Republica maghiară, din cadru Republicii române, ha ha ha , tra la la, ciu ciu ciu… nu sunt legale. Am zis! V-am ars. Ha ha ha….Hai noroc!” "Ne-a ars, mă, îi zic lu văru’ meu Silică, nu-i prost pescaru’ lu’ peşte, să vezi că ăsta ajunge şef de stat”. "Să vezi şi să nu crezi, e in stare, mă, îi fuge mintea, da’ numa’ la prostii”, zice vărul meu şi mai umple odată paharele, picurând şi un strop de apă minerala, fără să-l vadă frate-meu.
De aici încolo, discuţia a luat-o razna, rău de tot, şi a ţinut prêţ de vreo şase căni cu vin, fără apă, că, dacă îndrazneam să punem mâna pe sticla de apă minerală, "viitorul şef de stat” ne ameninţa că ne declară "persona non grata” şi ne trimite la plimbare (afară erau minus 15 grade). O să rezum cât pot. "Bine, mă, o să ajungi şeful staului tău independent din cadrul… bla, bla, bla – tra, la, la… ". "Nu bla, bla, bla- tra, la, la, mă, ziaristule ("ziaristule”, la frate-meu, echivalează cu o injuratură cruntă, da’ ăsta-i alt subiect), statul meu e va numi clar: "Republica Vasileboariu, scris într-un cuvânt, ziaristu’ lu’ peşte...”. "Am înţeles, domnu’ preşedinte, da’ ce te faci că ai nevoie de Parlament, de Guvern, de instituţii, de servicii de informaţii, de alea, alea?”. "Şi care-i problema? Îl vezi pe ăsta, pe Miţu? (un motan negru, de toată frumuseţea, care stătea pe genunchii lui, torcea cu foc şi-l sorbea din ochi), ăsta va fi prim ministru al guvernului din Republica
Vasileboariudincadrulrepubliciiautonomeromâneştidincadrul republiciiautonomemaghiaredinRomania - se scrie legat, ziaristule, întelegi?”. "Şi, la Justiţie, de exemplu, pe cine pui, mă?”- intrăm noi în jocul "viitorului şef de stat”. "Pe Mişu, mă, cum pe cine? Porcul meu cel mai gras, care, deşi are tot timpul troaca plină cu lături şi cu porumb, mănânca rahat toată ziua. Cum îl las în curte (adică, în "ţara ta”, zicem noi, punând vin în pahare, fără apă, că era riscant), cum rade tot găinaţul de la găini”, raţe, curci, gâşte”…
Ce s-o mai lungesc? "şeful statului RepublicaVasileboariudincadrulrepubliciiautonomeromâneştidincadrulrepubliciiautono-
memaghiaredinRomânia” avea o rezervă de cadre fabuloasă, specilişti adevăraţi în toate domeniile. Pe Rex, câinele lup cel mai bătrân, îl punea la "Apărare”, o găină pestriţă, cu creasta roşie, pe care o botezase deja, încă de când era puicuţă, Mona Muscă, avea să preia "Ministerul Culturii şi Propagandei”, o căţea- " aia neagra”, cum zicea el, "care umblă brambura toată noaptea” şi, deci, "gagica e informată, nu?” - avea să fie şefa SRI…
Ne-a apucat dimineaţa, am "acoperit” toate ministerele viitoarei Republici şi tot ne-au mai rămas mai mult de jumătate din dobitoacele din ograda lu’ frate’meu fără funcţii. "Las’ că le mai rotesc io, ca să ajungă toate la ciolan”- a zis el şi s-a dus la culcare, cu Miţu, viitorul prim ministru, în braţe, care adormise de mult, neavând habar ce misiune importantă îl aşepta.
PS. Peste câteva zile, am plecat la Bucureşti, că mi se terminase concediul. După ce am ieşit cu maşina din curte, am coborât şi mi-am luat la revedere de la fratele meu, Vasile. "Esti tare mă, am zis, şi anul ăsta ne-am distrat de minune. Merci de tot şi La multi ani!”. "Să trăieşti, ziaristule, la mulţi ani, da’ fii atent la mandea. Anul viitor, când mai vii, să-ţi faci paşaport, că io fără viză n-o să mai pot primi pe nimeni aici. Nici măcar pe tine. Fără glumă. Hai! Drum bun!. Pa!”
