Feti-Frumosi vs ilustri anonimi

Oare de ce domeniul sportiv ajunge sa scoata Feti-Frumosi pe banda rulanta, iar cravata si costumul isi aleg doar purtatori fara vino-ncoace? In timp ce la femei e taman pe dos…


Situatia se prezinta dupa cum urmeaza. Se da capitolul raritati. Aici se-nscriu barbatii cu adevarat frumosi. Aceia usor efeminati, cu figura de caprioara ratacita de mama ei si foarte, foarte dornica de afectiune. De asemenea, inaccesibila, din cauza procentului genetic de emotivitate si pudoare. Urmeaza, la mica distanta, barbatii frumosi si-atat. Lor nu le poti defini caracteristicile. Sunt frumosi, pentru ca nu trec neobservati, dar n-au nici sprancene negre ca taciunele, nici maini de handbalist, nici bust atletic… da’ par bine. Si mai sunt barbatii pe care… nu, gresesc. De observat, ii observam. Numai ca nu-ntoarcem niciodata capul - Doamne, pazeste! - sa nu ne stricam ziua si mai mult. Barbatii cu tenul scortos, mancat de varsat, netunsi, cu breton sau cu parul dat intr-o parte, de parca inadins ar vrea s-ascunda vreun un ochi de sticla. N-au avut bani sa-si puna dinti de aur, desi ar fi vrut. Au renuntat, in schimb, la periuta. Nu folosesc produse cosmetice, nici de igiena si, colac peste pupaza, isi plimba trupul frumos ornamentat cu pantaloni de fas si pantofi din vinilin. Excelent, nota 10! Pe alta planeta, poate… La final, cu toata stima si respectul, sunt cei care starnesc frisoane tuturor domanelor si domnisoarelor. Numai la gandul ca… dar mai bine sa nu cobim. Si, la mijloc, restul. Cei pe care nu-i observa nimeni niciodata. Neutri. Te-ntrebi uneori cum s-or suporta in pielea lor asa neidentificabili cum sunt.

HAINA NU IL FACE PE OM. Baietii frumosi n-au nevoie de costum si cravata. Ei sunt atleti. Ei au tricouri de bumbac 100% si adidasi de firma. Au parul gelat si ordonat, si gura le miroase-a flori. De la spray-ul special care parfumeaza si improspateaza.

HAINA IL FACE PE OM. Dar restul? Ei nu sunt frumosi si pace. Dar au tinuta "office". Si centura de osanza aferenta, care se prelinge peste cureaua din piele de crocodil asortata la incaltari. Asta e un accesoriu obligatoriu. Da bine. Creste ratingul in randul femeilor. Daca la burtica adaugam un mic detaliu burdusit, de pilda, un portofelas, atunci chiar ca anonimul devine brusc o mandrete de partida. Din pacate insa, cand se rupe vraja, ilustrul redevine broscuta cea urata, cu un suflet mare si bun, pitit insa fara drept de apel intr-o uniforma de simplu functionar.

JOB-URI PENTRU EI SI ELE. Fetele frumoase au parte de job-uri "cu functie". Cu raspundere si drept de dat cu pixul. Ele au mereu un cuvant de spus. Ele sunt mereu in frunte. Nu conteaza in fruntea cui, da’ sunt. Fetele ceva mai uratele au si ele parte de-un job la birou. Poate nu dau cu subsemnata, dar macar un calculator al lor tot au. Ramane tejgheaua. Aici servesc toate. Si frumoase, si mai putin. De obicei, cele foarte frumoase avanseaza. Ajung la pix. De ce nu e la fel si cu barbatii? Niciodata n-o sa vezi un print la conducerea unei companii de mare angajament. Sa fie oare, pentru ca mai marii se tem sa nu-l fure careva mai tare?!

VEDETA E MEREU IN TOP

Asta e o categorie complet separata. Contrazice in mod absolut tot ce-am stabilit anterior. E taramul fermecat. Aici, femeile neatragatoare au ocazia sa se afirme si sa militeze pentru drepturile egale ale oii negre in raport cu turma. O fac cu ajutorul neprecupetit al hainelor combinate ridicol de cele mai multe ori, in adins franjurate si pictate de parc-ar fi murdare. Vezi, Doamne, sunt vechi, deci cu atat mai valoroase. De ce? Ca s-atraga atentia. Deci, cu siguranta cineva le-a remarcat. Se vorbeste de ele, chiar daca de rau. Cica pana si barfa ar fi utila in cazul vedetelor. Ceea ce nu se pune cand vine vorba de persoane cu stil. Stil? De fapt, daca n-aduce bani, nu da cu aspiratorul si nu gateste, nu ne trebuie. La gunoi cu stilul! Sus cu barfa, ca ne scoatem mai bine!

SEXISME

Tramvaiul 16 Intr-o nu stiu care seara, dintr-un nu stiu ce motiv, ma-ndreptam catre refugiul unde urma s-astept cuminte, la brat cu iubitul protector, tramvaiul 16. Voiam sa respiram aer curat. Cica. Sa mergem pe jos. De fapt, copiam involuntar modelul alora de la Divertis, Felix si Otilia. Iaca, dup-atat amar de casnicie si de plicitiseala sa-ti iei campii, nu alta, totul s-a rezolvat cu o farfurie de cartofi prajiti. Ca sa vedeti cat de putin cere dragostea si cat de mult ii cerem noi… Lasand insa smiorcaiala ieftina la o parte, sa recunosc mai bine ca asta cautam si noi. Sa reaprindem nu stiu ce foc atatat cu multi ani in urma. Doar ca farfuria noastra cu cartofi prajiti se traducea printr-o plimbare romantioasa sub clar de luna, prin cotloane uitate de civilizatie. Doar c-am facut planu’ ca tiganu’ si n-a iesit. Asa c-am decis, cascand a lehamite, sa profitam totusi de trasportul in comun. A venit tramvaiul 16. Locuri libere, garla. La ora aia, cin’ sa haladuiasca prin oras? Am decis sa-mpartim un singur scaun. Parca-parca se tesea din nou o vraja. Cand: "Ridica-te putin, sa mut telefonu’, ca stai pe el!". De altfel, just. Ne-am revenit repede din ruptura de ritm si-am cazut din nou in reveria visarii cu ochii deschisi, in acompaniamentul zguduiturilor sacadate ale tramvaiului 16. Totusi ma obseda: cu cine-mpart tramvaiul 16 si deci frantura mea de-ndragosteala dulce si adolescentina? Pai, cu alti indragostiti ametiti. Nici ei nu se-asezasera pe doua scaune. Se tineau in brate si se pupau timid pe obrajori, zguduiti de-aceleasi hurducaturi. Da’ nu-i deranja. Pe cat erau ele de sinistre, pe-atat de profunda visarea noastra, a-ndragostitilor, vechi si noi, din tramvaiul 16. Oare cum l-o fi chemat pe vatman? O avea si el o iubita cu care se plimba in tramvaiul 16?