În pat cu amantul

Abraham Lincoln şi Woodrow Wilson se iubeau "invers".

Coincidenţă sau nu, preşedinţii Americii cu numerele cronologice de 15 şi 16 au fost bănuiţi de înclinaţii homosexuale. În fapt, termenul de "bănuiţi" nu e o alegere prea fericită. Ideea e că în acele vremuri, spun istoricii, în ce priveşte înclinaţiile homosexuale, opinia socială era alta. Mai precis, ca idee, nu erai obligat moral să-ţi declari interesele intime, iar în caz că totuşi, până la căsătorie, întreţineai "relaţii romantice" cu amicii tăi, chestiunea nu era de natură să ultragieze mediul înconjurător. Cu timpul însă, dată fiind importanţa figurilor respective în istoria lumii, diverşi au început să răscolească prin cearceafurile istoriei, ca să arate cu degetul ceea ce atunci fie nu se putea, fie n-ar fi stârnit prea multă excitare publică, chiar dacă s-ar fi putut şi s-ar fi făcut. Vorba aia, dorinţa nu-i tot una cu putinţa.

GAY. Presa de atunci, cu mult mai binevoitoare şi mai blândă decât jurnalismul tiranic şi acid de astăzi, îl numea "mătuşica Fancy" pe acela care se presupunea că-i e amant preşedintelui James Buchanan. În fine, o fi fost ea presa mai dulcică, dar sigur ascundea şi niscai moravuri murdare, de vreme ce apelativul folosit, pe lângă latura homosexuală la care face referire, conţine şi o cantitate considerabilă de trimiteri incestuos-scârboase. Mă rog. Ideea e că s-au descoperit scrisori ale unuia către celălalt, în care cel "abandonat" îl jelea pe dezertor, exprimându-şi totodată speranţa egoist-feminină că bruta sentimentală care l-a părăsit n-o să găsească un înlocuitor pe măsura celui lepădat. Ameninţări lacrimogene, suspine duioase, regrete siropoase. Adică tot arsenalul feminin, sub pana unui bărbat puternic. Mi-l şi imaginez pe preşedinte parfumând foaia scrisorii şi aşternând rândurile elegante cu peniţa, la marginea ferestrei, învăluit în furou cu pene roz, cu un picior ridicat uşor de la pământ, cu o mână sub bărbia visătoare şi cu chipul răvăşit de amintiri. Brr...

În fine, se pare că şi următorul preşedinte, Abraham Lincoln, ar fi moştenit microbul gay de la Casa Albă. Despre el aşa-zisele dovezi sunt ceva mai sărăcuţe, dar se fac săpături şi se insistă. Oricum, e şi firesc să ţi se trezească ceva suspiciuni atunci când vezi că preşedintele îşi cheamă prietenul să doarmă cu el în pat de fiecare dată când nevasta pleacă din oraş, cu târguieli. Zău aşa...

 

Cu văduve

La categoria extravaganţe, iată, pe lângă preşedinţi obsedaţi de secretare, pe lângă preşedinţi obsedaţi de blonde sau chiar de alţi bărbaţi, sunt şi preşedinţi obsedaţi de văduve. Cum e şi cazul lui Woodrow Wilson. Dânsul, suferind cu capul, în sensul depresiilor care-i macină omului nervii şi-i toacă liniştea şi pacea interioară, Woodrow s-a retras în Insulele Bermude pentru reciclare psihică. Nevasta a refuzat categoric să-şi urmeze consortul. Singur, singurel şi cu creierii zdruncinaţi, Wilson o întâlneşte pe Mary Allen Hulbert Peck, aflată şi ea la însănătoşire. Îşi zdrobise liniştea după moartea soţului. Aşa se înfiripă între ei o legătură strânsă, cum ar veni, devin amanţi. În cele din urmă nevasta lui Woodrow află toată tărăşenia. Atât ea, cât şi întreaga ţară, dar preşedintele declară că soţia l-a înţeles şi l-a iertat. De iertat nu ştim sigur, dar de înţeles e evident, de vreme ce familia prezidenţială - soţia inclusiv - a început să se viziteze cu amanta prezidenţială. După decesul soţiei, preşedintele îşi ajută amanta cu bani. Apoi, la nici 14 zile de la înmormântare, o cere în căsătorie pe Edith. Altă văduvă. Cu care, spun gurile rele, se hârjonea copilăreşte prin curte, sub privirile stânjenite ale "securiştilor". Care, practic, se simţeau ca paznicii de grădiniţă...