Marinela Niţu cântă frumos şi e talentată

Marinela. Tu eşti o fată foarte drăguţă. Ai talent cu carul şi, lucru care mă ener­vează la culme, mai eşti şi foarte, foarte bună. Marinela. Eu te apreciez şi te-am apreciat dintotdeauna. Am crezut me­reu în tine. Cine a zis despre tine că eşti aşa şi pe dincolo a fost animat de cele mai rele sentimente omeneşti, pră­jeas­că-se în tigaia iadului! Marinela. Ştiu.

Ştiu că ai un suflet enorm, dar ce-ai căutat tu în Berverly Hills? Voiai să te găsească un antreprenor d-ăla sau cum îi zice să te ia şi să te facă star de cinema? Marinela, nu pleca!/ Nu pleca din ţara ta!/ Marinela, ţara noastră te vrea-n ea/ Da, da, da, da".

Te-am văzut pe internet, deoarece pot şi am posibilitatea să accesez internetul şi te-am văzut. Ai un sait cam personal şi te expui oricui vrea să-şi odihnească privirea pe tine. Pe ta­lentul tău. Şi, nu în ultimul rând, pe... ăăăăă... deci pe vocea ta uşor inegalabilă, dacă mă pot exprima aşa şi iată că pot. Marinela. Ştiu. M-am întrebat de multe ori: "măi, cine e cântăreaţa asta de operă, ce face ea cu viaţa ei ?" Cât şi "cântăreţele de operă pozează-n revistele pentru bărbaţi inteligenţi, care nu găsesc rost mâinii drepte şi au nevoie de material de imaginat?". Mi-am răspuns tot eu: ooooooooo!!!!! Mi-am zis că acestea sunt nişte aspecte care nu trebuie să mă preocupe, dacă vreau ca fenomenul cultural să-mi inunde sufletul meu ahtiat după frumos, după creativitate, după tot ce poate fi mai... Marinela. Cum cânţi tu "o sole mio" nimeni nu mai poate să.

ŞALIAPIN ŞI MARINELA
Ştii? Odată, era Şaliapin nu mai ştiu unde, pe la el, pe la serviciu, la operă, sau la un restaurant, nu mai ştiu clar. Dar ce ştiu clar e c-a ieşit la un moment dat de unde era el (serviciu sau restaurant) şi s-a urcat într-o trăsură, că pe vremea aia nu existau taxiuri, adică existau, dar sub formă de cai, în fine, înţelegi tu. Şi Şalia­pin ăsta, cum stătea el aşa, îl întreabă vi­zitiul cică "da' dumneavoastră ce lu­craţi?", că era boier, na, avea haină de bla­nă, joben, d-alea, ştii, cum era pe vremea aia, băi şi zice Şaliapin "sunt cântăreţ de operă", la care vizitiul cică "bine, bine, cântăreţi de operă suntem toţi, dar dumneavoastră cu ce vă ocupaţi?". Ştii? Aşa şi eu. Bine, bine, cântăreţe de operă suntem toate, dar tu cu ce te ocupi?

Am văzut că americanii te ştiu că eşti din Italia şi că eşti o apreciată cântăreaţă de operă şi-ţi scriu prenumele cu doi "lî" şi numele cu doi "tî", că ei n-au "ţî" şi n-ar putea să înţeleagă, ştii, cum e aia. Crecă ăsta-i semn de nobleţe, zic. Şi am mai văzut că te-ai fâstâcit ca o fetişcană atunci când prezentatorul ăla de emisiune te-a-ntrebat, da' ce faci, fată, de eşti aşa slabă, că el n-a mai văzut aşa cântăreţe de operă să fie slabe şi frumoase, şi tu te-ai făcut aşa, ţi-ai apucat perii capului şi te-ai uitat ga­leş la el, genele-ţi făceau ca în desene animate, când stăpâna lui Tom o aduce pe o pisicuţă şi o aşază pe canapea, şi ei i s-au lungit nişte gene care făceau "vino-ncoa'" şi pe Tom l-au inundat nişte inimi şi i-a crescut pulsul când a văzut-o p-aia.

Auzi? Ştii ce nu înţeleg eu deloc, dar deloc, ştii? Ce nu-nţeleg eu este, fată, da' de ce te-a prezentat ăla la o emisiune de operă (crecă) şi la început a zis câteva cuvinte despre istoria operei? Că ăia, ahtiaţii după cultură, trebuie că ştiau ce şi cum despre operă, nu trebuia să vină ăla să le des­chi­dă ochii minţii. Asta nu înţeleg eu. E ca şi cum te-ar invita domnul Iosif Sava la el în emisiune şi te-ar prezenta ca pe o mare cântăreaţă de operă şi te-ar invita să ne cânţi (dar şi să ne încânţi, aş îndrăzni a cuteza a spune) cu vocea ta iremediabilă sau cum era adjectivul ăla pe care voiam să-l folosesc şi nu-mi vine acuma). Nu, stai liniştită, că domnul Iosif Sava e pe meleaguri mai bune şi când spun asta, spun cu toată deferenţa din lume.

MARINELA ŞI TALENTUL
Măi, fată. Marinela. Tu eşti o fată foarte talentată. Ţi-am văzut talentul pe faţă. Scrie "talent" pe faţa ta şi în faţa acestui talent eu, ca o avidă consumatoare de frumos, precum am mai spus, mă plec. Cât şi mă aplec. Tot pe saitul tău ai postat filmu­leţe care te arată în toată frumuseţea ta şi ce frumoasă eşti şi tu, şi cum te bu­curi de viaţă ca un copil şi cum faci poze cu un supărmen şi cum ţi se joacă vântul prin plete pe ritm de muzică haus şi cum în­cerci pălării şi ce bine-ţi stă cu ele pe cap şi ăla care te urmăreşte cu camera de luat vederi crecă-i place foarte mult de tine, şi cum faci poze, multe poze şi zâmbetul tău halucinogen.

Cred că am dreptate atunci când spun că în tine şi-au dat mâ­na mai multe talente deopotrivă de mari. Ai un gust vestimentar ceva deosebit şi-ţi stă bine cu microfonul în mână. Mi-ar plăcea să fiu coarda microfonului, dac-aş şti că pot să stau, fie chiar şi pentru trei minute, cât durează o arie celebră dintr-o operă nu mai puţin celebră, alături de tine. Aş vrea să fiu pământul pe care calci şi vântul care-ţi aleargă prin păr. Ma­ri­ne­la. Eşti ceva extraordinar. Vorbesc asta în calitate de fan. Văzându-te, mi-am dat sea­ma ce seminţe ai sădit în inima lui Miron. Seminţele iubirii. Săracul băiat. "Seara se lasă/ rece peste închisoare/ în­flă­cărate-mi sunt pletele de dorul huilei/ se scurg pe ziduri picături de apă/ de par­că sufletul meu s-a făcut robinet/ durerea ortacilor mei clocoteste-n Valea Jiului". Aşa şi io. "Mi s-a făcut sufletul robinet". Asta e chiar mişto, să mor dacă te mint.

AAAA ŞI A. PARALELE
Scurtă prezentare. Pentru cititorii care poate nu cunoaşte, Marinela Niţu e o fată care nu ştim foarte clar cu ce se ocupă, dar ştie să cânte arii celebre din opere. Nu, că nu e nimic complicat. Toată lumea ştie să cânte arii celebre din opere, pentru că-mi imaginez că măcar o dată-n viaţa lor, au băgat aspiratorul pe fundal de arii celebre din opere, că merge mai bine, ştii? Şi d-aia. Aşa şi Marinela. Pe saitul per­sonal, acest mare om de cultură dez­vă­luie definiţia talentului: "reprezintă un summun (dohh!) de aptitudini şi inclinaţii specifice cu care este înzestrat un individ în proporţii ce depăşesc media de înzestrare a altor in­divizi".

O inexplicabilă gin­gă­şie mă împiedică de la demersuri ră­u­tă­cioase care ar face mai mult rău decât bine. Şi asta zic. Tot ce trebuie să reţinem, însă, este faptul că această fată se aşază co­mod în panoplia valorilor de... ăăăă... de v­a­loare ale culturii italiene... scuze... ro­mâ­neşti, caracterizată de talent, frumu­se­ţe exterioară şi interioară şi mult mai multe abilităţi artistice decât avem noi toţi la un loc. Pentru că noi suntem nişte oameni mici, neînzestraţi cu nimic, pe câtă vreme oameni ca ea depăşesc cu mult media de înzestrare şi de aceea noi suntem aici, iar ei (ea, y compris) ACOLO. Cu vocea ei, ea face AAAAAAAAAAAAA, pe câtă vreme noi nu facem decât a.