Noaptea portocalie

Anul 2004 a fost teribil de interesant, cu agonii şi extazuri politice. Chiar dacă lucram la un ziar apropiat de PSD, eu personal simpatizam cu defuncta Alianţă D.A.

Suferisem după primul tur, când la parlamentare PSD luase un uşor avans, şi speram ca în turul doi al prezidenţialelor Băsescu, cu discursul lui anticomunist şi anticorupţie, să reuşească să-l bată pe Adrian Năstase.

Mă gândeam că încă patru ani la putere pentru social-democraţi ar fi produs nişte găşti politico-economico-mafiotice aproape imposibil de zdruncinat vreme de câteva zeci de ani.

Modrogan

În seara alegerilor, în aşteptarea sondajelor făcute la ieşirea de la urne mă amplasasem strategic la sediul central al PD, de pe Aleea Modrogan. Era destulă hărmălaie. Un producător de ţigări, care între timp s-a spânzurat (după unele surse "a fost"), agita un steag, diverşi activişti se apucau să zbiere lozinci mobilizatoare, ca să scape de tensiune. Foşgăiala şi bliţurile fotografilor, care zgâriau retina, mă cam ameţiseră. M-am bucurat când am dat nas în nas cu R., o fostă colegă de redacţie, recalificată drept un fel de consultant politic. Fiind mai de-a casei, m-a tras undeva în afara înghesuielii, unde dosise o sticlă cu vin roşu.

Făcea bine, mai ales că mi se făcuse sete. Mi-a spus că îi merge ceva mai bine de când ieşise din presă, scoate mai mulţi bani cu mai puţin efort şi şi-a făcut o structură mare de relaţii. Ajunsesem la finalul fiolei când pe ecranele televizoarelor scoase în curte a început numărătoarea inversă până la anunţarea estimărilor. Ne-am înghesuit şi noi cu poporul şi am ciulit urechile. Spre surprinderea întregii asistenţe, s-a anunţat o egalitate perfectă, de 50%-50%, diferenţele erau undeva sub marja de eroare.

Lumea se apucase să strige şi mai abitir, iar amica mea s-a dus undeva în sediu să afle informaţii suplimentare. S-a întors peste vreo 20 de minute destul de radioasă.

Cică sondajele făcute de partid îl dădeau câştigător pe Băsescu, cu o diferenţă mică. Şi la televizor, tot soiul de analişti de marcă dădeau cu presupusul că marinarul şpanchiu câştigase. Ne-am gândit să coborâm pe marea scenă a patriei, în Piaţa Universităţii. I-am propus să facem o "noapte portocalie" în cinstea previzibilului succes.

Am ajuns oportun, tocmai când un viitor mare adversar al preşedintelui ţopăia fericit, împărţea băutură şi dădea bani unor aplaudaci de ocazie să-i scandeze numele alături de al potenţialului câştigător. Mai era remarcabil un prieten de-al meu, popă cu carnet de partid, care manipula o sticlă de votcă. Mi-a mărturisit cu lacrimi în ochi că divinitatea şi-a întors faţa spre România şi că, după părerea lui, aici o să fie paradisul transplantat pe pământ. R., euforică, stătea prinsă de gâtul meu şi din când în când mă lua în braţe.

De bucurie

La una dintre aceste efuziuni, instinctiv, am sărutat-o cu forţă pe gură. Cum n-a protestat, am mai repetat gestul cu patimă. După ce m-am oprit puţin, am luat o mutră serioasă şi am invitat-o la mine acasă (stau în apropiere) să vedem dacă se dau rezultate parţiale şi să aflăm ce mai spun înţelepţii neamului.

Am dat drumul la televizor abia după ce am răvăşit patul prima oară. Se părea că "marea victorie" se confirmă, aşa că nu m-a lăsat să-mi trag sufletul prea multă vreme şi a început să mă felaţioneze cu poftă iar. La un moment dat mi-a explicat că o eventuală guvernare portocalie îi deschide perspective financiare roz şi că o să mă solicite să colaborăm la diverse proiecte "de imagine". Voia să mă apuc să scriu discursuri pentru diverşi cetăţeni şi să "fundamentez strategii".

Mi-a mărturisit şi că e combinată de mai multă vreme cu un domn din aceeaşi branşă cu ea şi că nu îşi doreşte nimic serios cu mine.

A doua zi a plecat spre treburile ei. Multă vreme nu a mai dat nici un semn de viaţă. Ce s-a întâmplat în ultimii patru ani şi ceva mi-a lăsat, din motive lesne de înţeles, un gust acru-amărui. Pur şi simplu am ajuns la concluzia că nu trebuie să mai am încredere deplină în nimeni din spectrul politic autohton, în cel mai bun caz să aleg răul cel mai mic. În afara faptului că am candidat pe lista ecologiştilor pentru Camera Deputaţilor şi a fost o experienţă teribil de interesantă, nu m-am implicat de partea niciunuia dintre actorii aşa-zis serioşi.

Acum câteva zile, m-a sunat R.

Mi-a propus să ne vedem spre seară, fiindcă vrea să mă bag în echipa de campanie a nu ştiu cui. A aruncat şi o sumă de bani, nici măcar prea tentantă. I-am răspuns că nu mai vreau nimic colorat politic, dar pot oferi eventual o noapte albă.