Pe sub robă

Pe Ioana o cunoscusem din raţiuni profesionale. Mă judecam cu nişte falsificatori de obiecte de artă pe care-i dădusem în gît în urma unei anchete

 
Eram blindat cu dovezi, dar domnii falsificatori voiau să-şi salveze afacerea şi îmi trîntiseră o frumoasă acţiune în justiţie. Patronul meu, un ins destul de zgîrcit, o angajase pe Ioana, care era o avocată destul de tînără (avea 29 de ani) fără faimă, dar ambiţioasă. Credea că o să-şi poată face publicitate apărînd pe bani puţini ziarişti acuzaţi de calomnie.

Înfăţişări

La primul termen am pierdut o zi întreagă pe holurile tribunalului. Avocată-mea a cerut pînă la urmă un nou termen, pe motiv că nu avusese timp să vadă dosarul. Peste o lună, iar a cerut o amînare, apoi proba verităţii. Procesul se lungea peste măsură. Mai tîrziu am înţeles că Ioana era plătită pe “orele de lucru”, deci era interesul ei să tragă de peltea cît mai mult timp. Pe mine toată trenarea asta mă cam speria, ajunsesem paranoic şi credeam că apărătoarea s-a înţeles cu inamicii mei să trîntească procesul. Abia la a şasea înfăţişare a prezentat dovezile mele, nişte mărturii despre cum au fost făcute falsurile şi oarece expertize de artă. Am tremurat niţel cît am aşteptat verdictul, dar m-am liniştit instantaneu cînd am auzit sentinţa prin care fusesem achitat. Mă simţeam vinovat faţă de Ioana, aşa că am invitat-o să serbăm faptul că scăpasem la o cîrciumă de folk-işti, între timp falimentată, de lîngă Piaţa Unirii. Luată de val, nici măcar nu-şi dăduse roba jos de pe ea cînd am ajuns la stabiliment. Acolo am dat peste oarece amici cărora, euforic, le-am dat de băut. Cheful s-a spart destul de tîrziu după miezul nopţii şi a trebuit să o conduc pe Ioana la biroul de avocatură care-i ţinea şi drept casă, situat relativ aproape, pe Calea Călăraşi. Era tot cu sacul negru, profesional, pe ea. Ajunşi în faţa biroului, m-a invitat sus, să mai bem nişte vin de ţară pe care-l primise de la un client pîrlit.

Conflict de interese

În timp ce sorbeam cuminte din pahar, ea s-a dus la un moment dat la budă. A apărut tot în robă, dar desculţă şi fără pantalonii al căror tiv se vedea ceva mai înainte, de unde am dedus că nu mai avea nimic dedesubt. Chiar aveam să constat asta vreo 20 de minute mai tîrziu. După ce am dat noroc cu un nou pahar cu vin, am luat-o în braţe şi am răsturnat-o pe o canapea. Nu s-a împotrivit şi a început să geamă încetişor, de plăcere, cînd i-am pus poalele-n cap şi am început să o prelucrez. Am rămas pînă dimineaţă, adormind acolo. Pe la şapte şi jumătate m-a sculat, trebuia să plece la tribunal. Cînd a tras de mine să mă trezească
era goală puşcă şi am avut o senzaţie ciudată, fiindcă nu mai era echipată-n negru şi cu babeţică la gît.

Am continuat o vreme să ne vedem, la ea sau la mine, ba chiar am ajuns într-un week-end la mare. Îi făceam reclamă pe la toţi amicii mei din presă care aveau necazuri cu diverşi “calomniaţi” şi îşi formase în scurt timp o reţea destul de densă de jurnalişti-inculpaţi.

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

La vreo două-trei luni după ce ne cunoscuserăm intim, a început să se poarte destul de rece, zicea că e ocupată şi ne întîlneam mai rar. Făcea amor cu mine pur formal. M-am interesat ce se întîmpla şi am aflat de la diverşi binevoitori că fusese văzută la tribunal ţinîndu-se de mînuţă cu un domn între două vîrste, avocat consacrat, ba chiar că se pupase cu acelaşi personaj într-un bar scump şi la modă.

Nu i-am zis nimic şi aşteptam plin de curiozitate să văd cînd o să-mi dea papucii definitiv.

Mă mai brodisem cu un proces, de data asta cu un domn parlamentar, din cauza unei anchete despre o privatizare făcută cu multe mînării. Apelasem la prietena mea să mă apere. De data asta, încă de la prima înfăţişare m-a apărat magistral. A ţinut o pledoarie de tip latin, cu multe patetisme, de a căzut judecătoarea-n coadă. A prezentat rapid actele pe care le aveam. S-a stabilit un nou termen, dar eram aproape sigur că o să cîştig. Fiindcă mai avea şi alte procese în aceeaşi zi, am lăsat-o să-şi facă treaba şi am sunat-o mai spre seară, să o chem la mine să serbăm, pusesem o şampanie la rece. Mi-a spus destul de sec: “Uite ce e, nu mai putem să facem dragoste. Te apăr în instanţă şi dacă am avea şi o relaţie intimă iese conflict de interese! Nu ar fi deloc profesionist din partea mea”.

Mi-am dat seama că a reuşit printr-o eschivă destul de abilă să scape de mine fără scandal şi reproşuri.