Placerea, sarcina de serviciu?

Cum confunda fetele "picioarele lor" cu ale altora…

Inca o farama de viata! Asa cum e ea de obicei, necenzurata, neprefacuta, pe alocuri palpitanta, pe alocuri insinuanta, senzuala, vulgara sau pur si simplu banala. Am ales o portie de serviciu. Cu fete serioase, colegi nesatisfacuti si sefi care au de toate, mai la propriu, mai la figurat…

Oare cine vrajeste pe cine?…

Toata ziua buna ziua dai de cate una imbufnata nevoie mare ca uite ce i-a facut ei sefu’. Uite ce-a tipat la ea, ca vai ce-a umilit-o si ce cuvinte i-a trantit. Fireste ca nu era normal sa se-aprinda in asa hal, din moment ce angajata doar ce uitase sa trimita o scrisoare oficiala! Ce mare chestie?! Ca daca uita cutarica, aia blonda care arunca priviri pisicoase in stanga si-n drepata, altfel ar fi stat lucrurile. Nu s-ar fi ales probabil decat cu o mustrare blajina si-apoi, ca s-o-mpace, i-ar fi oferit si-o cina-n oras. Din pacate, singura concluzie onorabila pe care o putem extrage din poveste trimite fara drept de apel la terminologia psihiatrica de specialitate. Ia sa vedem, ghiciti? Incepe cu p si se termina cu "aranoia".

CONFESIUNI. Tineti-va bine, ca acum trecem si la dezvaluiri. Am ajuns asadar la paragraful in care ma confesez. Si va povestesc, de parca n-ati sti deja, cum stateam la o tigara, intr-o zi de pauza, laolalta cu alte cateva personaje masculine si-o tipa. Tipa - bine. In sensu’ de buna! Buna rau, buna tare, buna bine, buna mie, buna tie, dar cred ca mai buna pentru exemplarele, specie sanatoasa, bine "crescuta" si chiar si mai bine "conturata" de altfel, in compania carora intamplarea face ca ne aflam. Io, cum se-ntampla de obicei, la vanatoare de subiecte. Sa vad, s-aud si io cam ce sentimente si nelinisti ii mai incearca pe unii si pe altii. Ca sa le dezbatem impreuna si dac-o fi sa gasim si-o solutie, cu atat mai bine. Daca nu, nu! Macar am incercat. Ea… la taifas. Io suparata ca nu se lasa cu nici o problema. Pai da, normal ca nu era loc si de probleme pentru onorabili. Ca daca te uitai la dansa, numai la necazuri nu-ti statea gandu’. Ei, taman cand sa ma dau batuta si sa caut si pe la alte usi sa vad pe cine ce durere de suflet il mai incearca, simt miros de fum. Fum? Imi place, zic. Asta-nseamna ca-i rost si de foc. Foc la inima, foc in sensu’ ca ceva "pute"… oricum, e de bine.

POFTE. Dar, vedeti voi, in timp ce pe mine ma tot framantau grijile de subiecte, unul dintre exemplare dezvoltase deja o problema. Il rodea o grija. O patima. O dorinta. O pofta. O pofta de don’soara. Se inregistreaza averse perverse de replici diverse. "Niciodata cu colegii", replica insinuant fata. "Nu servesti doar cu colegii sau nici cu sefii?", nu se lasa el. "E, cu superiorii e altceva".

BUUN. Deci avem subiect. Colegu’, sefu’ si potentialele cu care i-au inzestrat natura si functia. Mai ales functia. Si, pardon, e vorba de superior. Mea culpa. Suna mai bine, asa-i?

PREA SUPERIOR. Pai, sigur. Sefu’ nu mai e sef. E superior. Adica, daca ne gandim doar la functie, asa, ca fraierii, strict profesional, deja nu mai avem ce discuta. Ca e anost si, sinceri sa fim, cam umilitor. Dupa ce ca avem sefi, sa mai si vorbim despre ei?! Dupa ce ca au atatea, sa le mai dam si noi atentie? Deci, nu. Dar daca vorbim de superiori… se schimba datele problemei. Daca mai suntem si puse pe vanatoare, atunci e chiar de bine. Ca superioru’ nu-i superior degeaba. Ba poate chiar e "prea superior" si daca imaginatia noastra da pe-afara, atunci ne-am putea inchipui ca are si de dat din ce are el mai superior. Asa, de la el, pentru o fata draguta. Macar un zambet si tot conteaza. Conteaza, ca asta-nseamna cel putin ca-ti poti permite s-ajungi la serviciu mai tarziu decat bietii trepadusi care, deh, au sef, n-au un superior numai al lor. Din nou, paranoia!

DISCRIMINARE PROFESIONALA

Si de ce sa nu fim corecti pana la capat? Colegu’ nu ramane chiar cu buza umflata. De zambete are si el parte. Asa, o tara. Nu mai mult, ca se-nvata si doar am stabilit ca nu servim cu colegii. Dar, pe de-alta parte, sunt buni si ei la ceva. Ba ca te mai lasa pe tine sa-ti aranjezi pictura faciala in timp ce el iti rezolva sarcinile de serviciu, ba ca te conduce cu masina cand e frig de crapa pietrele, ba ca te cadoriseste cu ghiocei proaspeti de 1 Martie si cu o frezie de Ziua Femeii, ba ca… si cam asta e! Cand ajugem la capitolul desert, hop si superioru’!

CUM SA NU REFUZI O FEMEIE

In fine, tot gandindu-ma la trebsoara asta si tot curgand literele cu tipe, sefi, colegi si superiori, nu pot decat sa constat ca nu la superiori e problema. Ci la fetele care se dau independente, stapane pe ele, adica "pe picioarele lor". Si cand colo, ptiu drace, confunda foarte des "picioarele lor" cu picioarele superiorilor. Care, zau, oameni sunt. Asa ca va rog foarte tare sa mai lasati ipocrizia la o parte, ca si voi dac-ati fi sef, cel mai probabil e ca n-ati refuza zambetul calin si insinuarile senzuale ale unei gazele care pur si simplu simte nevoia sa va trateze cu ele. Cum sa refuzi o femeie? Pai, asta-i de-a dreptul necuviincios… Sau nu??