Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Te-ai simţit vreodată ameninţat de prietenul de sex opus al partenerului tău? Ei bine, se pare că ai şi de ce!
Te-ai simţit vreodată ameninţat de prietenul de sex opus al partenerului tău? Ei bine, se pare că ai şi de ce!
Â
Barbaţii sunt solidari! E un adevăr cu caracter axiologic care, fireşte, nu mai necesită nici o demonstraţie. Ca-n orice axiomă, iei lucrurile aşa cum sunt, fără să te mai intrebi de ce. Căci axioma este felul in care dictatura se manifestă in matematică. Atunci cănd vorbesc despre femei, bărbaţii sunt cei mai buni prieteni. Evident, totul se petrece la o bere, pe terasă, eventual in pauza unui meci. Iar aici au venit cu maşina. Iată, deci, o sumedenie de subiecte demne de a sacrifica seri la rănd pentru ele. Sugerez aşadar, ca in negocierile dintre SUA şi Coreea de Nord să se discute despre femei! Israelul şi Palestina să aprofundeze principiile ce guvernează gulerul de spumă din halbă, iar Băsescu şi Voronin să facă liniuţe pe podul de flori. Că oricum dezbaterile pe celelalte subiecte nu i-au dus nicăieri!
Paradoxul insă intervine atunci cănd constaţi că exact aceleaşi lucruri care ii unesc pe bărbaţi sunt şi cele care ii dezbină. Căci, nu ştiu ce cred femeile, dar intre bărbaţi, mărimea chiar contează. Cea a orgoliului, desigur.
Â
Prietenul prietenei tale, e duşmanul meu! Există insă un punct in care in orice bărbat, indiferent de religie, naţionalitate şi culoare politică, se trezeşte subit sentimentul apartenenţei la marea specie a purtătorilor legali de⦠testosteron. Duşmanul comun! Şi care este inamicul dintotdeauna al tuturor bărbaţilor de pe Terra? Amicul din copilărie al soţiei, iubitei, prietenei, ibovnicei, amantei, ţiitoarei, sau cum vrei să-i spui, intr-un cuvănt al femeii TALE! Iar el nu este un alt bărbat! Nu! El este DUŞMANUL!
Citește pe Antena3.ro
E momentul să iei măsuri! Dar cum să faci asta cănd toată ziua eşti la serviciu? Şi trebuie să te duci, să munceşti pănă-ţi iese pe nas, doar ca să căştigi cu un pic mai mult decăt ea. Altfel, ştii bine că n-o să te respecte niciodată. Ţi-a şi spus-o. Iar dacă nu, cu siguranţă o găndeşte! Cu toate astea, dacă nu-i eşti alături, dar nu cănd poţi tu, ci doar atunci cănd vrea ea, tot la dezastru ajungi! Iar inelul de logodnă a devenit pe nesimţite un cerc vicios... Ţi-a fost sete şi nu te-ai mulţumit cu un pahar de apă. Te-ai aruncat in făntănă. Suporţi consecinţele... Şi suferi... E momentul in care intră in scenă Duşmanul!
Â
Coincidenţe intămplătoare! Tu nu eşti acolo, iar ea are nevoe să vorbească. La inceput poate intr-o pauză de cafea cu o colegă. După un timp, vor zăbovi impreună după serviciu. O oră, două... Relaxare nevinovată. O să inţelegi, mai faci şi tu asta din cănd in cănd. Apoi o să spună că se duce o săptămănă la ţară. Bunicii sunt bătrăni, cine ştie cănd o să-i mai vadă⦠Inţelegi şi de data asta. Că doar n-ai inimă de piatră. Dar, spurpriză! Prietenul din copilărie e şi el acolo! E aniversarea bunicilor lui. Ce coincidenţă... Bine, s-au mai văzut ei. Poate au mai fost şi in vreo excursie de-o zi impreună. Il cunoşti bine. Aţi stat de nenumărate ori la aceeaşi masă. Oţi fi făcut şi-un revelion impreună... Dar auzi că tocmai s-a despărţit de prietena lui. "Ce tactică bună", nu te poţi impiedica să spui in sinea ta. Şi cănd te găndeşti că i-ai făcut cinste data trecută! Infamul! Şi-atunci calculeziâ¦
Â
Matematici afective. Pe tine te ştie de doi, trei ani. Poate mai mult, poate mai puţin. Pe el de-o viaţă. Cu tine s-a jucat de-a sponsorul, cu el de-aâ¦. doctorul. E stupid, dar altceva nu-ţi vine in minte! Iar tu nu eşti acolo - pentru că ea n-a vrut să fii (?) - şi are nevoie să vorbească. Cu un bărbat. Cu el, insă, şi nu cu un altul. Pentru că odată ce ajunge la haine şi bărbaţi, solidaritatea feminină intră intotdeauna in colaps. Aşa că prietenia de ocazie, presărată cu mici confidenţe, cu colega de serviciu e declarată in moarte clinică, şi totul se aşează ca-ntr-un final de balet rusesc, patetic, la picioarele lui. Ale Duşmanului! Răstimp de-o privire, apoiâ¦
Atracţia sexuală a existat poate dintotdeauna. Dar s-a intămplat căndva? Sau abia acum cănd s-au reintălnit? Dacă nu cumva, e pe cale să se intămple chiar acum... Iată intrebări dincolo de al căror răspuns nu vei mai fi niciodată acelaşi...
Â
Dovedit ştiinţific. Este imposibil să nu-ţi vină toate astea in minte cănd citeşti un studiu ca acela intocmit de catedra de psihologie şi ştiinţe sociale al Universităţii Berkeley din California. Astfel, conform cercetării efectuate pe un lot de 2000 de subiecţi, s-a constatat că 80 % dintre noi nu au intrerupt niciodată definitiv legătura cu "fostul" sau "fosta". Procentul este acelaşi, pentru bărbaţi şi femei deopotrivă. Este butoiul cu pulbere al oricărei relaţii. Alte relaţii apar la locul de muncă. Nimic surprinzător pentru 65 % dintre bărbaţi şi 50 % dintre femei. Mă intreb cu cine are relaţii diferenţa de 15 procente dintre bărbaţi...
Cu toate astea, problema de fond rămăne. Cu alte cuvinte, ca nu cumva prietenia nevinovată de astăzi să se transforme intr-o relaţie.
Â
Echilibru labil. Din punct de vedere psihologic, cănd un individ imparte o anumită doză de complicitate, chiar şi profesională, cu un altul de sex opus, apare inevitabil sentimentul de "avem ceva special pe care nimeni altcineva nu-l poate inţelege". Dezavantajul pentru partenerii din viaţa reală a celor doi este că trebuie să accepte chiar sub ochii lor existenţa unei situaţii potenţial periculoase. Iar asta in condiţiile in care cel implicat in "prietenia specială" ajunge să investească mai mult in ea decăt in relaţia pe care o au deja. Opoziţia vădită, insă, nu face decăt să confirme teoria că nimeni nu-i inţelege, iar legătura devine cu atăt mai puternică. Prietenia este nouă, interesantă, o gură de aer proaspăt. Astfel apare sentimentului că cei doi ar fi mult mai compatibili decăt cu partenerul lor de viaţă. O atitudine excesiv moderată, in schimb, nu ajută la nimic. Relaţia paralelă va evolua nestingherită.
Dar cum să păstrezi echilibrul? Şi cum s-o faci de unul singur? La intrebările astea, studiul american nu răspunde. Ăsta e defectul lor! Iţi sădesc indoiala in suflet şi-apoi te lasă să te descurci singur! Şi cănd te găndeşti că 50 de ani i-am aşteptat pe americani...
Â
