Putintica rabdare

Baietii buni sunt rabdatori. Baietii rai sunt hulpavi. Baietii buni fac apel la ratiune si propovaduiesc un comportament sentimental echilibrat. Infuzii afective rationalizate cu taraita…

Propun geneticienilor sa nascoceasca repejor o metoda de-a compensa neglijenta mamei natura si sa patenteze un fel de scanner universal de comportamente sentimentale. Asta ca sa nu mai pierdem timp pretios "cantarindu-ne" reciproc, fete cu baieti, femei cu barbati, dezamagiti in dragoste cu bondari aiuriti, flusturatice nesatule, cautatori de relatii serioase si-asa mai departe. Viata e suficient de scurta si capricioasa ca sa-ti iei campii cand la fiecare incercare de manipulare sentimentala te lovesti de temutul "putintica rabdare". Rabdare, rabdare, da’ pana cand? Ca procesele biologice n-asteapta gratia inspiratiei divine!

LANSARE. Manifestarile incipiente ale sindromului "putintica rabdare" se produc inca din frageda adolescenta. Si sunt perpetuate in special de mama, tata si bunicii care explica transfigurati progeniturilor cu vocea-ngrosata sau cu sani abia-nmuguriti cum sta treaba cu sexul dupa casatorie. Sau, in cel mai fericit caz, dupa majorat si dupa o atenta monitorizare a subiectului de catre familia preocupata de calitatea actului, precum si de repercusiunile sale de lunga durata. Cine nu stie, in ziua de azi, cum ca nasterea, casatoria, botezul, primul sarut si primul contact sexual sunt de-a dreptul stigmate cu care mori in frunte?!

NOUTATE. A doua etapa decurge, pe alocuri, din prima. Presarata insa cu pudoarea, retinerea si chiar sperietura fragedei domnisoare, confruntata brusc si deodata cu invadarea intimitatii de catre un organ relativ necunoscut si teribil de coercitiv. Adica dupa ce s-a vazut abia scapata de "sabia si mania" tatalui protector, iaca na, si Aghiuta asta, urat si bagacios! Putintica rabdare, deci. Sa ne cunoastem, sa ne obisnuim cu noile realitati fizice, sa-i intelegem apucaturile si-abia apoi vorbim amandoi aceeasi limba. Intre timp, fiecare vorbeste o limba separata. Ea pe-ai ei si el pe-ale altora. Fete, de principiu.

METAFORA. Dupa ce ne-am familiarizat avansam la etapa urmatoare. Cand domnisoara e curioasa si vrea mai mult. Si domnul vrea, nimic de zis. Diferenta ar fi ca domnisoara, in general, prefera realitatea cunoscuta, in timp ce tanarul e-n permanenta cautare de noi si noi… schimburi de experienta. Si se-ntampla-n felul urmator: "Ai rabdare, ca sunt obosit. Ai rabdare, ca acum am antrenament. Ai rabdare, ca sunt baietii la o bere". Pana la urma, exasperat, tanarul va inlocui termenul delicat de rabdare cu ingrata sintagma "n-am chef" sau "s-a terminat".

SINDROM. Cam tot pe-atunci se produce si mutatia psihologica la dansa. O loveste inspiratia si se prinde ca poate folosi oricand capul, burta, ciclul menstrual, intretinerea, calcatul rufelor, convalescenta dupa traume sentimentale sau enterocolita animalului de casa ca pe niste excelente mijloace de-a se justifica atunci cand face apel la "rabdarea" viitorului partener. Unde nu-i chef e oricand rabdare, nu-i asa?!

DECIZII. Precum nu-i dracu’ asa de negru, nici rabdarea nu-i asa o…! Se-ntampla, uneori, sa fie chiar necesara. De exemplu, cand esti cu fundu’n doua luntrii. Le-ai vrea pe toate, da’ ratiunea te bate pe umar cu-n zambet machiavelic si-ti trece dragu’ de joc dublu. La un moment dat. Ca pana la elucidarea cazului vrei ca toti in jurul tau sa aiba rabdare. Cel pe care-l parasesti sa aiba radbare, sa stea linistit, ca oricum o sa scape de tine, cel cu care vrei o relatie sa aiba si el rabdare, ca o sa te aiba de-ndata ce te scapi de obligatii. Iar tu, sa ai si tu rabdare, pana iei o decizie. La un moment dat. Pana atunci, de ce n-ati functiona cu totii pe principiul rabdarii in tot si-n toate?!

RABDAREA DOARE! E un surogat nemernic pentru ce nu poti avea. Doare pentru ca-nlocuieste ce ti-e drag cu… nimic. Doare pentru ca nu ofera garantii. Doare pentru ca solutiile rationale fie transforma dragostea intr-un compromis continuu, fie pur si simplu o ucid.

SEXISME - Anuska

Sah mat Sa nu va-ntrebati niciodata daca o femeie si-un barbat pot intretine o relatie de amicitie "pura", in prezenta unora care dau sa se casatoreasca. Ar fi pacat sa ratati o conversatie spumoasa din cauza traumelor si incertitudinilor tinerilor insuratei. Plus ca de la ei n-o sa obtineti nici o lamurire. Asta in cel mai fericit caz. Ca-n cel mai trist, unu’ pica-n miraju’ vreunei astfel de amicitii ratate din pricina "viitoarei" si-ncepe sa faca apologia prieteniei "pure", doar-doar i-o ridica partenerul embargoul. Gresita mutare, proasta inspiratie. Ceasu’ rau, pisica neagra, ce sa mai! Cum, sa stai cu una langa tine, "simpatica si foarte glumeata", seara, la o bere? Si sa nu-mi zici mie ca dezbateti teoria relativitatii, ca va duceti naibii si tu, si maica-ta (Pardon, asa am auzit ca se zice la nervi. Prost obicei, oricum!) si banii pe nunta si tot, auzi?! Mie sa nu-mi vii cu d’astea, ca io stiu ce le poate pielea femeilor. Ce, io n-am vazut ca lu’ aia i se scurg ochii dupa tine? Halal. Si, apropos, sa-ti calce aia si sa-ti gateasca. Sah la rege. Se duce pe apa sambetei toata amicitia pura. Cand am fi putut s-auzim si noi pareri de prin vecini. Sa vedem cum isi tin ei in frau pornirile hormonale, presupunand ca amicii sunt dotati "intr-un fel", daca ma-ntelegeti…Cel putin, nu pe principiul celebrului Screech, tembelul maxim, amicul tuturor gaitelor, precum si un relativ ratat sentimental. Pana vine zana buna si-l pupa-n bot si se-mplineste destinul, bla bla. Revenind. Daca ignoram iesirea cuplului rebel, constatam urmatoarele: amicitia pura e o iluzie. Amicitia se cheama atractie sexuala… pura. De obicei, neimpartasita. Ca de-aia nu sunt iubiti. Daca-i si impartasita, atunci… sah mat! Pentru toata lumea.