Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Am venit să-i aduc comanda lui Ian. Este Ian aici?", se aude o voce din spatele unei carcase de metal. Vorbeşte Snackbot, un robot construit anul trecut de doi tineri absolvenţi de la Universitatea Carnegie Mellon şi profesorul acestora, Paul Rybiski.
Un led dreptunghiular cu lumină intermitentă ţine loc de gură, iar ochii sunt mari şi perfect rotunzi. Ian, jurnalistul de la New York Times, răspunde pozitiv. "Hei, salut, Ian! Aici este comanda ta. Cred că ai vrut o gustare cu cereale şi miere, nu-i aşa?", continuă Snackbot, conceput ca o platformă de îmbunătăţire a relaţiilor dintre om şi maşină.
Acest robot face parte din generaţia maşinăriilor capabile să gătească şi să servească mâncare. Înaintea lui au fost construiţi şase roboţi-bucătari: unul în China (2006), care poate coace şi fierbe alimente şi care "a memorat" mii de reţete culinare din trei regiuni; unul în Elveţia (în 2008), care găteşte omletă cu şuncă şi ouă; patru în Japonia (2008 şi 2009), specializaţi în pregătirea unei mâncări locale din caracatiţă cu sos de unt, în clătite tradiţionale, în sushi şi, respectiv, în tăierea castraveţilor la o viteză impresionantă.
Alţi doi roboţi au început să fie folosiţi de anul trecut într-un restaurant din Nagoya (Japonia): de fapt, este vorba despre două braţe robotizate - un bucătar-şef şi un ajutor de bucătar - capabile să pregătească 800 de castroane cu supă de tăiţei pe zi.
