Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
• Faci şcoala de şoferi pentru autovehicule de mare tonaj. Cum e cu autobuzul prin Bucureşti?
Acum fac şcoala de camioane şi autobuze şi mi se pare supertare. La început cam tremuram de spaimă, în special când intram cu autobuzul pe străduţe înguste. Autobuzul a fost primul pe care l-am condus şi iniţial am avut senzaţia că frâna nu răspunde la comandă, astfel că am călcat-o la maximum. Cei 12 bărbaţi din spate şi-au zis, probabil, în sinea lor, că femeia este mai bună la cratiţă, dar la sfârşitul orei de condus m-au aplaudat.
• Cum a fost prima parcare cu spatele cu camionul?
A fost mult mai uşor decât prima parcare cu spatele a unei maşini mici. Mi-a ieşit chiar din prima. (râde)
• De ce-ţi trebuia şi certificatul ăsta la catastif?
Am învăţat că este bine să nu spui niciodată cuvântul niciodată. Fac această şcoală în primul rând pentru ProMotor (n.n. – emisiunea pe care o prezintă la Pro TV), iar mai apoi pentru palmares. Nu de puţine ori am prezentat în emisiune camioane sau autobuze, dar niciodată nu am putut să le conduc şi pe străzi. Sper ca până la finalul anului să am şi categoriile C, C+E şi D. A-ul şi B-ul le am de câţiva ani buni.
• Eşti o fire foarte sportivă. Şi încerci tot felul de sporturi extreme. Care dintre ele ţi-a dat cele mai mari palpitaţii?
Toate îmi dau „porţia” de adrenalină, dar nu ca atunci când am sărit cu paraşuta de la 4.000 m. Acolo sus, la 4.000 m, am simţit cele mai puternice sentimente şi consider că merită cel puţin o dată în viaţă să le trăieşti.
• Totuşi, există vreun sport, vreo nebunie extremă pe care nu le-ai mai încerca nici picată cu ceară?
Odată, în Australia, am sărit cu ceva care se cheamă Space Probe şi în care nu m-aş mai urca nici ameninţată. Am crezut că o să fac pe mine de spaimă (râde).
• Eşti o fată frumoasă, cu picioare luuuungi şi sâni apetisanţi. Cât de complexaţi se simt bărbaţii în prezenţa ta?
Mulţi dintre bărbaţii din jurul meu, şi nu numai, se simt complexaţi. Diferenţa o face că unii au educaţie, bun-simţ, respect şi umor şi ştiu cum să depăşească momentul, alţii, din păcate, nu, şi se exteriorizează într-un mod nu prea elegant. Dar, Slavă Domnului, ultima specie nu o întâlnesc prea des.
• Apropo de înălţime. În ce clasă erai când te-ai oprit din crescut?
În clasa a 8-a m-am oprit din creştere. Am crescut într-un an cât alţii-n şapte. (râde)
• Revenind la maşini... care e maşina vieţii tale?
Asta chiar este o întrebare grea, pentru mine, maşina perfectă în acest moment al vieţii mele este Mecedes E Klasse Coupé. Visez şi eu ca mai târziu să-mi permit un Ferrari, dar nu m-ar deranja nici să am un Mercedes SLS AMG. (râde)
• Zi-mi despre fetiţa ta. E la fel de sportivă ca tine?
Sper ca şi Ana să fie la fel de sportivă. Când fac gimnastică împreună cu ea, se distrează foarte tare. La anul o dau la balet, iar în iarna asta îi voi da primele lecţii de schi.
• După ce-ţi iei permisul pentru vehicule de mare tonaj, ce brevet îţi mai doreşti în palmares?
Pentru ambarcaţiuni cu velă aştept să vină primăvara, mă voi înscrie la primul curs.
