Sosit mort

Pe Ana o cunoscusem pur întîmplător în timpul unei deplasări la Timişoara. Era profesoară de sport, frumoasă, ceva mai mare decît mine şi teribil de măritată. Trebuia să scriu un reportaj depre un general bătrîn, veteran de război, care era unchiul ei. Am dat peste ea la moş în casă, venise să-l viziteze fix cînd îl intervievam eu, fără telefon prealabil. Am făcut schimb de adrese de mail, pe motiv de "nu se ştie cînd ai nevoie de un ziarist".

Pe Ana o cunoscusem pur întîmplător în timpul unei deplasări la Timişoara. Era profesoară de sport, frumoasă, ceva mai mare decît mine şi teribil de măritată. Trebuia să scriu un reportaj depre un general bătrîn, veteran de război, care era unchiul ei. Am dat peste ea la moş în casă, venise să-l viziteze fix cînd îl intervievam eu, fără telefon prealabil. Am făcut schimb de adrese de mail, pe motiv de "nu se ştie cînd ai nevoie de un ziarist".

La distanţă

Ajunsesem la Bucureşti de cîteva zile, cînd m-a abordat pe mess. Voia, politicos, să afle dacă am ajuns cu bine. Mi-a povestit că unchi-său s-a bucurat foarte tare cînd a văzut materialul publicat în ziar. Am continuat să pălăvrăgim despre vreme, politică, mondenităţi şi alte tîmpenii. A rămas să ne mai contactăm cînd sîntem amîndoi online. Peste două seri eram de serviciu la redacţie, trebuia să stau pînă în crucea nopţii şi aveam timpi morţi. Am abordat eu, din plictiseală. De data asta sm trecut la istorii ceva mai intime şi bănculeţe, ne-am povestit vieţile. Ea mi-a zis că barbat’su, Marian, fost campion de aruncarea suliţei, e beţiv şi teribil de gelos. Vine beat-mort acasă şi face poc, fac dragoste destul de rar, dar o sună tot timpul să o verifice, ba chiar îi mai trage preventiv o scatoalcă. Eu mă făceam că o compătimesc.

În următoarele două săptămîni am mai comunicat de vreo trei-patru ori, seara, cînd onorabilul soţ sforăia. Începuse să-mi trimită poze cu ea în ipostaze provocatoare, ba chiar într-o seară m-a sunat "doar ca să-ţi aud vocea". Am hotărît de comun acord să ne vedem cînd o să reuşească să rămînă singură o seară. Pînă să se petreacă asta mă mai suna seara gemînd uşor sau îmi dădea mail-uri patetico-porno, în care scria cum îşi închipuie că o să facem dragoste, sălbatic de-a dreptul. Culmea, şi pe mine mă excita şi mă intriga toată aiureala asta, nu ştiam unde o să ducă.

La drum

Într-o seară m-a anunţat victorioasă că în week-end-ul următor Marian pleacă o zi la părinţii lui de la ţară şi că sîmbătă noaptea e liberă.

I-am zis că o vin, mai ales că aveam şi nişte veri în zonă, pe care nu-i mai văzusem de multă vreme. Am rugat-o să nu mă aştepte la gară, fiindcă rubedeniile mele stăteau foarte aproape şi voiam să mă văd întîi cu ei.

Am plecat noaptea şi călătoria a început interesant. Nimerisem în compartiment cu nişte primari ai unor comune bănăţene, care veniseră la o sindrofie de partid la Bucureşti. Doriseră să dea plocon şefilor politici cinci damigene cu ţuică, dar se răzgîndiseră şi păstraseră una pentru ei. Cu toate că eram "un mitic" au fost prietenoşi cu mine şi damigeana a trecut pe la toţi co-drumeţii. La o oră şi jumătate de la plecare eram deja făcut cocă şi zbieram pe geamul deschis diverse cîntece vesele. Fiind drum lung, mi-am revenit la un moment dat, dar am luat-o iar pe ulei şi înainte de destinaţie aveam deja năluci sexuale cu Ana. Am ajuns la destinaţie oarecum ameţit şi cu o durere serioasă de cap.

Pe peron mă întîlnesc cu vărul meu Puiu şi el destul de mahmur, fusese vineri noaptea la un chef. Pînă să ajungem la familionul lui să-l salut, am cumpărat de pe drum mai multe beri la plastic, de doi litri, ca să avem cu ce să ne dregem. Eu mă gîndeam în continuare la Ana, voiam să ajung mai repede la ea, dar mi-am dat seama că ar fi fost nepoliticos să le refuz părinţilor şi fraţilor lui Puiu invitaţia la masă. Pe lîngă beri, oamenii primitori au iar nişte tărie. Se făcuse şapte şi ceva seara cînd am luat decizia eroică să ajung la aleasa inimii, care mă sunase de cîteva ori, agitată fiindcă nu mai apăream. Clătinîndu-mă eroic, am reuşit să ajung la un taxi şi să gîlgîi adresa pe care o scrisesem pe un bileţel. Am ajuns, am urcat la etajul trei, unde stătea doamna şi am sunat victorios la uşă. Am apucat să o văd, într-un combinezon lejer, după care, de emoţie, mi s-a rupt filmul.

Cînd am deschis ochii era deja a doua zi de dimineaţă. Am avut o senzaţie ciudată, nu ştiam de ce nu-s acasă, de ce sînt îmbrăcat, abia după cîteva minute mi-au revenit parţial în minte întîmplările din ziua anterioară.

Am ieşit din dormitorul unde fusesem depus şi am auzit zgomote de la bucătărie. Era Ana care mi-a vorbit plină de reproş: "Eşti un beţiv porc! Ai sosit mort! Ai stricat totul! Tocmai voiam să te scol, să pleci, că trebuie să se întoarcă Marian!"

Înainte să trîntească uşa după mine, am mai apucat să-i spun consolator: "Nu-i aşa grav... Eşti obişnuită cu aşa ceva..."

După ce s-a auzit poc, din spatele porţii palatului mi s-a părut că aud o înjurătură de mamă.