Taximetristul ratat

Acum vreo patru sau cinci ani am trăit o poveste demnă de "Lanţul slăbiciunilor". Eram în relaţii strînse cu o doamnă care trebăluia ceva la primărie. O fostă iubită de-a mea din Constanţa m-a sunat cu o problemă de "viaţă şi de moarte". Sora celei mai bune prietene a ei (şi colegă de muncă pe deasupra) era combinată cu un băiat din Bucureşti care voia musai o licenţă de taximetrie. Omul, fire depresivă, ameninţa că se spînzură dacă nu face rost de actul respectiv. Eu, prin prietena mea "primăreasă", puteam să împiedic o tragedie, dacă îi făceam rost omului de nepreţuitul act.

Acum vreo patru sau cinci ani am trăit o poveste demnă de "Lanţul slăbiciunilor". Eram în relaţii strînse cu o doamnă care trebăluia ceva la primărie. O fostă iubită de-a mea din Constanţa m-a sunat cu o problemă de "viaţă şi de moarte". Sora celei mai bune prietene a ei (şi colegă de muncă pe deasupra) era combinată cu un băiat din Bucureşti care voia musai o licenţă de taximetrie. Omul, fire depresivă, ameninţa că se spînzură dacă nu face rost de actul respectiv. Eu, prin prietena mea "primăreasă", puteam să împiedic o tragedie, dacă îi făceam rost omului de nepreţuitul act.

M-am trezit la uşă cu un alai întreg. Fata din Constanţa, aflată întîmplător prin Bucureşti cu colega ei, s-a invitat la mine, şi ceilalţi doi împricinaţi, adică taximetristul nevropat şi amoarea lui. Veniseră cam ca la un medic de dispensar de provincie, cu o găină moartă ("de curte, dom’le, crescută de bunica"), o damigeană cu vin şi o sticlă de plastic, de doi litri, plină cu ţuică. În ciuda opoziţiei mele au spus că trebuie să mă omenească, fiindcă îi ajut, chiar dacă nu iese treaba. Candidatul la şoferie profesionistă era mutalău şi avea privire fixă, dar partenera lui compensa, era  energică şi vorbea mult. Mi-a zis că domnişoara cu aprobarea nu o să rămînă nici ea dezmăgită, că i-au pregătit un cadou frumos din metal galben. Habar n-aveam cu ce se mănîncă treaba pe care voiau să o obţină, aşa că eram prudent şi o dădeam numai pe formule de genul "să văd ce pot să fac". Cînd a plecat toată liota eram destul de ameţit de vorbăria lor.

A doua zi m-a vizitat Ruxandra, prietena mea funcţionară superioară. Între două reprize de amor i-am expus cazul cu "petentul" care voia patalama. A cîrîit că poate face ceva, dar că o să coste, în orice caz să-i dau numărul ei de telefon şi să-i spun să o sune peste o săptămînă. Asta am şi făcut.

Peste vreo trei zile însă a intervenit un mic incident. Ruxandra m-a văzut pupîndu-mă cu altă doamnă în Cişmigiu (gravă imprudenţă, să mă desfăşor tocmai lîngă locul ei de muncă) şi a făcut un scandal monstruos, care a dus la ruperea relaţiilor diplomatice.

Peste alte cîteva zile m-a sunat Anca constănţeanca. Şoferul îi dăduse telefon Ruxandrei, iar asta îl porcăise pe motiv că nu vrea să mai aibă de-a face cu nimic care are cea mai mică legătură cu mine, după care îi închisese. Mihai, aşa îl chema pe domn, fusese apucat de pandalii, îşi snopise în bătaie iubita pe motiv de "tu m-ai dus la ăla" şi părăsise domiciliul conjugal nu înainte de a sparge o oglindă mare. Am bîiguit că nu e vina mea şi o susţin moral pe agresată.

Reprofilare

Vreo doi ani nu am mai ştiut nimic despre povestea asta, aproape uitasem de ea. Veniseră în România nişte jurnalişti englezi (trei bucăţi), care fuseseră foarte de treabă cu mine cînd trecusem prin Londra, mă hidrataseră cu beri şi tării, ba chiar mă duseseră la femei. I-am plimbat prin tot felul de cîrciumi, le-am arătat Casa Poporului şi Muzeul Ţăranului, dar la un moment dat şi-au exprimat dorinţa să meargă la curve. Aveau ceva bani de spart şi voiau nici mai mult nici mai puţin decît fete de lux, brunete, înalte şi cu ţîţe mari, care să facă orice. M-am interesat la un coleg de-al meu, căsătorit, dar mare amator de amor tarifat, unde pot găsi ceva de soi, să le convină sobrilor britanici. Mi-a spus: "Îţi dau numărul de la un bordel de lux, e într-o viluţă din Floreasca, curat, cu aer condiţionat şi cu fete tari de tot, care fac orice le ceri, inclusiv sado. Costă 200 de euro să stai trei ore, da’ io zic cămerită, dacă au ăia banu’".

Am sunat, am fixat patru şedinţe de la ora şapte seara, mi-am încărcat prietenii într-un taxi şi am pornit spre locaţie. Englezii se oferiseră să suporte şi "consumaţia" mea. Ne-a deschis un individ bine făcut, pe care aveam senzaţia că-l ştiu de undeva. Fără multe vorbe ne-a luat banul şi ne-a repatizat pe fiecare într-o cameră curată, cu aşternut proaspăt spălat. Am beneficiat de serviciile Dianei, o tipă de vreo douăzeci şi un pic de ani, care arăta bine şi chiar se pricepea la ce făcea. Mi-a propus tot felul de trebi, cum ar fi să ejaculez între sînii ei. Eram destul de mulţumit cînd m-a anuţat că a expirat timpul. M-am îmbrăcat şi am ieşit pe hol să-i aştept şi pe amicii mei. Tipul care ne taxase la intrare şi care mi se părea cunoscut s-a apropiat de mine şi mi-a întins o hîrtie de o sută de euro. A cuvîntat: "Pentru tine e cu reducere. Dacă mă rezolvai atunci cu licenţa, eram şi acu’ un amărît de taximetrist, combinat cu scorpia aia!".