Tiberiu interactivul

Cînd eram în anul trei de facultate mă integrasem într-o gaşcă de viitori istorici consumatori de alcool. Peroram în jurul halbelor despre Mareşalul Antonescu, Iuliu Maniu, Ana Pauker şi alte personaje

Cînd eram în anul trei de facultate mă integrasem într-o gaşcă de viitori istorici consumatori de alcool. Peroram în jurul halbelor despre Mareşalul Antonescu, Iuliu Maniu, Ana Pauker şi alte personaje. Discuţiunile erau atît de profunde, că pînă la urmă uitam de la ce am pornit şi o dădeam pe conversaţii îngălate despre femei şi fotbal.

Printre noi era şi Tiberiu, fiul proprietarului unui lanţ de farmacii din Oltenia. Era mai mare cu vreo trei ani decît mine, dar abia în anul doi la facultate. O vreme îşi păcălise familia că face o medicină particulară, fapt pentru care îşi tapa bătrînii de bani pentru tot felul de tratate fictive despre oase, plămîni şi laringe. Ţinuse aşa pînă cînd seniorul din ţara prazului descinsese la Bucureşti, îi arsese două palme şi-l ameninţase că-l taie de la orice fel de porţie dacă nu se apucă de ceva serios. Aşa ajunsese coleg cu noi.

Ratatui

Omul făcea tot felul de aiureli cînd se pilea. Odată, a plecat cu un mop cu găleata roşie din cîrciuma unde băusem şi ne-am prins că are ceva în plus abia cînd ne depărtasem de locaţie. Am zbie­rat la el să le ducă la loc, dar a plecat spre Piaţa Amzei, de unde s-a întors cu nişte portocale stricate, pe care le luase prin troc în schimbul obiectelor ciordite.

Fără să arate bine, avea totuşi succes la femei, printr-o tactică anume. Cînd era într-un grup mai mare, cu noi cu tot, după cîteva beri simula beţia şi devenea interactiv. Ochea o fată de la altă masă şi, după ce o fixa o perioadă cu privirea, se ridica brusc, o mîngîia pe cap şi îi spunea: “Dumneata semeni cu un ratatui!”. Pînă cînd să se dezmeticească preopinenta, turuia bancuri şi fraze suprarealiste. Cîteodată avea succes. Obţinea numere de telefon şi întîlniri pentru a doua zi, ba chiar, cîteodată, pleca la braţ cu doamnele de la locul abordajului. A doua zi ne povestea, să ne facă în ciudă ceva de genul: “A fost tare blonda, i-am tras-o la ea acasă, pe balcon şi dup’ aia mi-a supt-o în timp ce eu mă făceam că lecturez ziaru’ cum am văzut într-un film!”.

Chiar dacă, statistic vorbind, metoda lui avea un oarecare procentaj de reuşită, era destul de riscantă. De multe ori, domnişoarele reacţionau cu “porc imbecil!”, “boule” sau “libidinosule”. Au fost cazuri cînd, din cauza unor erori de estimare, se lua de unele care erau cu prietenul la masă şi Tiberius risca oarece pumni în figură. Aici, miza pe noi. Ştiindu-ne mulţi, puteam să-l apărăm şi să aplanăm conflictul. Dacă voiau, în urma reclamaţiilor, să-l ia chelnerii pe sus, ziceam: “Dom’le, nu vezi că-i muci?! Lasă că avem noi grijă să nu o mai ia pe arătură, îl ţinem cuminte aici”. Dacă vreun tînăr ultragiat voia să-l pocnească ne ridicam cu toţi şi în mod normal lucrurile se rezolvau paşnic, după ce ne luam înapoi “nebunul”.

Ne prinseserăm toţi că ne utiliza pe post de scut. În plus, de la o vreme, ne enerva fiindcă, în pană de bani se împrumutase mai de la toţi amicii şi se făcea că plouă cînd era vorba de achitarea datoriilor. Într-o seară ne strînseserăm cinci amici pe o terasă din Regie. Trebuia să apară şi domnul Tiberiu. La o masă, lîngă noi, stătea şi se tachina din cînd în cînd erotic cu un ospă­tar cît ma­lul o tipă roşcată, care putea fi defi­nită prin cu­vintele “bună rău”. Tipul dispărea pe termene medii şi lungi, avînd şi diverşi clienţi de servit. Instantaneu, ne-am gîndit toţi la acelaşi lucru, apoi Bogdan, unul de la masă, a şi exprimat prin viu grai: “Dacă se dă la ea măgaru’, nu ne băgăm! Poa’ aşa îşi aduce aminte că are de dat bani la toată lumea!” Tibi a apărut vesel şi a cerut o bere. Terasa era plină, aşa că toţi chelnerii aveau mult de lucru. Prietenul nostru şi-a luat o bere de la bar şi a început să belească ochii la roşcată. Imediat cum a dat sticla pe gît a luat avînt şi a plecat întins spre fată. Era destul zgomot, aşa că am văzut ce s-a întîmplat în continuare ca într-un film mut. Roşcata a gesticulat nervos, apoi i-a ars o palmă. Prietenul ei a apărut ca din senin la masa noastră şi ne-a întrebat rapid dacă Tiberiu e cu noi. Am îngăimat ceva că e un pilangiu pe care-l cunoaştem din vedere. Luat de guler şi pocnit de vreo două ori după ceafă, olteanul a fost expediat afară cu un şut în fund care l-a făcut să plutească prin aer. A doua zi părea destul de mirat, ne-a reproşat de ce nu ne-am băgat. Cînd i-am reamintit de datorii şi i-am spus că ne plictisiserăm pur şi simplu de calmat potenţiale scandaluri, a tăcut. A început să ne evite şi după un timp am aflat că ieşea în oraş cu o gaşcă zonală din Dolj, studenţi vînjoşi la ANEFS.