Uneori, dragostea se ascunde-n ţâţe

Cred că bustul şi mai ales dimensiunea lui a fost şi rămâne punctul principal de interes al bărbatului atunci când se orientează şi eva­luează dacă o femeie merită atenţia lui.

Am remarcat încă de pe băncile şcolii că distracţia principală a puberilor prin clasele terminale de generală era de departe alergatul în goană pe coriodare şi împiedicatul fix în ţâţele obraznice ale colegelor. În avântul lor ingenuu, habar n-aveau că treaba doare. Asta, fireşte, până când vreo ţâţoasă mai tupeistă se gândea că n-ar fi rău să aplice o replică la ouăle războinicului. Atunci se pornea haosul şi în principiu cei doi sfârşeau peste câteva reprize undeva prin curtea şcolii, descoperindu-se reciproc.

Vă întrebaţi oare de ce atâtea amintiri? La ce fo­los? Nimic mai simplu. Pentru că s-au dus şi du­se-au fost. S-au dus cu farmecul lor cu tot. Un farmec poate irepetabil. Poate. Unii, prea puţini, au şansa să-l mai regăsească.

Creştem şi ajungem azi. Ne facem mari. Ştim ce-i ăla sex. Facem sex. Facem dragoste, facem sex. Nu mai facem însă prostii. Prea puţini, ziceam, mai fac prostii. Prea devreme ne-ntâlnim cu libertatea.

Prostioarele se duc repede. Cel mult, urmează golănii. Şi astea sunt la liber, dar deocamdată nu ne ocupăm de ele. Golănii, grosolănii, da, oricând. Dacă eşti apt, de ce nu? Atât că, niciodată, o golănie n-o să fie ca prima prostioară efectuată pe-nserat, în parc, când ştiam clar că părinţii au dat alarma prin vecini, îngroziţi că nu ştiu pe unde le umblă plozii. O golănie se replică uşor. O golănie cu una azi, altă golănie cu alta, mâine.

Grosolănia e şi ea slobodă. Grosolănia, de pildă, se poate practica cu aceeaşi persoană timp îndelungat, dar în afara relaţiei oficiale. Deşi plăcută, îţi mânjeşte respectul şi-ţi pătează stima. Mai pe şleau, fix de căcat.

Însă nu face cât prima febră erotică, cât prima alunecare şovăielnică în josul taliei, când te-ai îm­pie­dicat în brâul gros al blugilor ei, în catarama idi­oată a curelei. Când mâinile nu te-ascultau, inima gonea aiurea şi mintea era beată. Când ai fi vrut să-i cobori fermoarul şi s-o săruţi, să-i mângâi sânii, da' nu ştiai care mână urcă-n sus şi care se-mpiedică nătâng în gaica nasturelui. Şi-n loc să-i mângâi cu limba cerul gurii te trezeai, emoţionat, c-o muşti fără să vrei. Iar ea, ghem de mătase în îmbăţişare, fricoasă, vrăjită, curioasă, cucerită.
E pentru toate-o primă dată. A doua, a treia... nici una nu e prima dată!

PS: Ar fi drăguţ ca prima dată să fie totuşi mai târziu. Ministrul Bazac anunţă că vârsta medie la care copiii - da, COPIII - îşi încep activitatea sexuală e undeva între 10 şi 12 ani! Va veni şi vremea când ne vom sătura de vile şi ne vom întoarce în peşteri. Atunci va fi bine...

PS 2: Un reportaj recent pe tema unei copile violate de unchiul ei. Copila nu posedă buletin, ci doar nişte părinţi cretini, proveniţi dintr-o familie de retarzi, atât pe linie maternă, cât şi pe linie paternă. Familia locuia la câteva case de unchiul hormonizat, care până la noi verdicte se află la pârnaie. La faţa locului, reporterii dau drept la replică atât tatălui minorei agresate, cât şi părinţilor unchiului. Aceştia, alături de întreg satul, au o părere neclintită - fata e vinovată, pentru că e o curvă mică şi şireată şi l-a ademenit pe bietul om în păcat. Vorba tatălui agresorului: "Ca bărbat, e normal să sari pe femeie dacă e lângă tine." Da, aşa e. Mai ales dacă femeia nu-i minoră şi dacă vrea şi ea. Tatăl victimei, pe de altă parte, are o opinie uşor diferită. Adică el povesteşte înmuiat că până la incident se avea bine cu familia unchiului. Îşi împrumutau bani, se vi­zitau. Acuma lui i se pare ciudat că tot părinţii ăluia sunt şucăriţi. Nu mai sunt deci în bune relaţii de rudenie şi vecinătate, deşi el, tatăl victimei, ar sta de vorbă cu ei, dar uite că n-are cu cine.