Jacobus H. van't Hoff

ZOOM PE NOBEL
Savantul care iubea "imagi­na­ţia", un ingredient esenţial pentru cercetări şi descope­riri revoluţionare. Jacobus Henricus van't Hoff considera că geniile posedă această calitate in cantităţi impresionante.

Premiul Nobel pentru Chimie 1901

Savantul care iubea "imagi­na­ţia", un ingredient esenţial pentru cercetări şi descope­riri revoluţionare. Jacobus Henricus van't Hoff considera că geniile posedă această calitate in cantităţi impresionante. Poetul britanic Byron era idolul său, iar inclinaţiile sale pentru filozofie şi natură erau bine cunoscute apropiaţilor săi. Primul deţinător al Nobelului pentru chimie, decernat in 1901, s-a născut in Olanda, la 30 august 1852, la Rotterdam. Tatăl său, de profesie doctor, l-a introdus incă din copilărie in lumea fenomenelor naturale, iar micul Jacobus s-a dovedit a fi un mare amator al excursiilor prin natură, al studiului plantelor de la o vărstă foarte fragedă. A ales să studieze chimia, impotriva dorinţei tatălui său.

DRUMURI. Tănărul care la 17 ani se inscria la cursurile Şcolii Politehnice de la Delft avea să revo­luţioneze atăt metodologiile folosite in studiul chimiei, fiind primul care a plecat de la principiul extrapolării rezultatelor de laborator la scara fenomenelor din natură, căt şi chimia organică aşa cum o ştim astăzi. După anii de studiu la Delft şi la Leiden, van't Hoff a plecat la Bonn, in Germania, din 1872 pănă in 1873. A urmat un an la Paris, unde a studiat cu profesorul Charles-Adophe Wurtz, iar in 1874 s-a reintors in Olanda natală, unde şi-a obţinut doctoratul cu Mulder, la Utrecht.

DESCOPERIRI. Numele lui van't Hoff este legat de studiul dis­punerii moleculelor in spaţiu, el fiind practic părintele fondator al stereochimiei, domeniu al chimiei care studiază structurile spaţiale şi repartizarea moleculelor şi atomi­lor din diferitele elemente chimice. Chimistul olandez era faimos pentru faptul că trimitea machete de carton tridimensionale ale moleculelor colegilor de breaslă pentru a-şi face cunoscute cercetările.

Deschizător de drum

Premiul Nobel i-a fost acordat lui Jacobus van't Hoff "ca recunoaştere pentru cercetările extraordinare pe care le-a efectuat, prin descoperirea legilor dinamicii chimice şi ale presiunii osmotice in soluţii", după cum se arată pe diploma pe care a primit-o in 1901. Contribuţiile sale la chimia organică s-au concretizat in lucrări revo­luţionare. "Chimia in spaţiu", publicată la un an după obţinerea doctoratului său, in 1875, precum şi "Studii de dinamică chimică" din 1884 au pus bazele teoriilor sale despre relaţiile termodinamice şi dezechilibrele care apar ca rezultat al variaţiilor de temperatură. "Echilibrul chimic in sistemele gazoase sau in soluţiile puternic diluate", cartea din 1885, concentrează cercetările despre "presiunea osmotică" ce i-au adus, de altfel, Nobelul inaugural pentru chimie. Una din legile stabilite de van't Hoff in acest domeniu spune că presiunile osmotice sunt proporţionale cu concentraţiile soluţiilor. Fenomenul stă la baza osmozei inverse, folosită in purificarea apei. Van't Hoff s-a stins din viaţă la vărsta de 58 de ani, in 1911, la Berlin.

CV

DATA NAŞTERII:

30 august 1852

LOCUL NAŞTERII:

Rotterdam, Olanda

CARIERA:

1869 - admis la Şcoala Politehnică din Delft, pe care a absolvit-o in 1971

1872 - pleacă la Bonn, in Germania, unde studiază pănă in primăvara anului 1873

1873 - an de studii la Paris. Se reintoarce in Olanda şi işi dă doctoratul in 1874

1884 - Publică "Studii de dinamică chimică", o lucrare considerată revoluţionară pentru vremurile sale, care urma după "Chimia in spaţiu", apărută in 1875.

1896 - devine profesor la Academia Prusacă de ştiinţe de la Berlin. Cercetările sale referitoare la legile după care soluţiile tind să se comporte il fac faimos.

1901 - primeşte Nobelul inaugural pentru chimie

1911 - Moare la Berlin, de tuberculoză

Felul in care sunt dispuşi in spaţiu atomii şi moleculele a făcut obiectul unor cercetări de pionierat in domeniul stereochimiei, iar contribuţiile lui van't Hoff in domeniu sunt fundamentale.