Un an 'normal' are 365 de zile. Ca atare, oamenii au sansa statistica egala de a se naste in oricare dintre aceste 365 de zile, iar zilele de nastere ale majoritatii oamenilor de pe tot cuprinsul Terrei sunt distribuite, in mod egal, in cele 365 de zile ale anului.
Socoteala este putin 'data peste cap' de anii bisecti, care au 366 de zile. Respectiv, luna februarie, in loc de 28 de zile, are, in anii bisecti, 29 de zile. In anul respectiv, exista o sansa din 366 ca nou-nascutii sa vina pe lume in data de 29 februarie. Dar, in ansamblu, exista o sansa din 1.461 (adica, 365 x 4 + 1) ca un om sa se nasca intr-o zi de 29 februarie.
O sansa mult mai mica (una la doua milioane) este ca un parinte sa se nasca pe data de 29 februarie, iar copilul sau sa se nasca tot pe 29 februarie. I s-a intamplat, in urma cu patru ani, americancei Michelle Birnbaum, acum in varsta de 32 de ani, relateaza Associated Press. Anul acesta, Michelle isi serbeaza cu adevarat ziua de nastere impreuna cu fiica sa de patru ani, Rose. In anii 'normali', majoritatea celor nascuti pe data de 29 februarie aleg sa isi serbeze ziua de nastere pe 28 februarie, iar ceilalti prefera 1 martie.
Explicatia existentei anilor bisecti este in miscarea de rotatie a Pamantului in jurul Soarelui. Pamantul incheie o rotatie (revolutie) completa o data la 365 de zile, 5 ore, 48 de minute si 46 de secunde.
De aceea, inca din timpul lui Iulius Cezar s-a introdus anul bisect, pentru a se 'recupera' ziua in plus ce rezulta din adunarea timpului suplimentar al revolutiei Pamantului, o data la patru ani. Calendarul iulian a fost insa, imperfect, intrucat presupunea ca orice an perfect divizibil la patru este an bisect. Abia peste 1500 de ani mai tarziu s-a introdus calendarul gregorian, care a introdus inca un criteriu pentru ca un an sa fie bisect: daca anul este perfect divizibil la 100 nu este an bisect decat daca este, de asemenea, perfect divizibil la 400. Aceasta inseamna ca anul 2000 a fost bisect si 2400 va fi bisect, dar anii 1800, 1900, 2100, 2200 etc nu au fost/vor fi, desi se divid la 4 si la 100.
In cazul calendarului iulian, eroarea era de 11 minute anual, respectiv de o zi o data la 128 de ani. Nici calendarul gregorian nu este perfect, dar eroarea de suprapunere cu masuratoarea exacta a revolutiei Pamantului este de numai 27 de secunde, ceea ce inseamna ca o corectie suplimentara va trebui facuta o data la 3.236 ani.
De ce a fost aleasa tocmai februarie luna cea mai mica din an? Aici nu exista o explicatie stiintifica, ci un simplu capriciu al unui dictator. In timpul lui Iulius Cezar, luna februarie avea 30 de zile, iar august 29. Octavian, care i-a succedat lui Cezar si a devenit primul imparat roman, numindu-se Cezar Augustus, a adaugat doua zile lunii august, 'furandu-le' de la februarie. (R.V.)