Fildeş (VIII)

Nava apăru pe orbita Hydrei 2. Preoţii Templului erau într-o stare de agitaţie vecină cu nebunia. De când se desfăşura Ceremonia Porţilor Intermediare, niciodată, în două mii de ani, nu primiseră o vizită atât de neobişnuită.

...continuare din numărul trecut...

Nava apăru pe orbita Hydrei 2. Preoţii Templului erau într-o stare de agitaţie vecină cu nebunia. De când se desfăşura Ceremonia Porţilor Intermediare, niciodată, în două mii de ani, nu primiseră o vizită atât de neobişnuită. În afară de faptul că era deja cunoscut şi de un copil de 6 ani că profilurile genetice ale locuitorilor Principatelor din Hydra nu aveau nici o legătură cu liniile Triburilor din care Nava selecta Monarhul. Semnalele trimise de la bordul Navei către Timar, oraşul-capitală al Hydrei 2, nu făceau decât să creeze panică şi mai mare printre Preoţi. Marea Călăuză, pe cale să se îmbarcheze pe un transportor spre Elzedar, avu timp doar să-şi anuleze zborul, primind pe fluxul său secretizat amprenta de semnalizare a Navei. Ce se petrecea era de neimaginat. Nava decolase de la Palat fără a fi fost introdusă cheia de fildeş pregătită. Care urma s-o aducă oricum pe Hydra. Dar nu pentru că aşa era programat, ci pentru că Preoţii reuşiseră în sfârşit să poată clona setul de memorii genetice care intrau în combinaţie pentru realizarea cheii. Ce căuta atunci Nava aici? Şi din proprie iniţiativă, pare-se, gândi Marea Călăuză, având un presentiment sinistru că nu va mai părăsi vie niciodată suprafaţa acestei planete.

***

– Şi acum ce facem?, urlă Turrak, Marele Preot al Ordinului Boreal, către Marea Călăuză.

– Dacă n-ai fi atât de ocupat să te pierzi cu firea, ai realiza că trebuie să deschideţi coridoarele de aterizare pentru Navă. Este un mecanism pe care

nu-l înţelegem nici chiar noi, fiind creat cu prea mult timp în urmă, pentru a mai cunoaşte capacitatea integrală a intenţiilor şi tehnologiilor folosite de constructorii săi. Cert este că poate funcţiona şi total altfel decât am fi crezut. Şi are în dotare capacităţi de atac cu care nu cred că vrei să ai de-a face. Sau preferi să-ţi distrugă planeta? Deschideţi acum coridoarele de aterizare!, porunci rece şi tăios Marea Călăuză.

Turrak se uită prostit la sfetnicul lui Rutti şi făcu un semn cu mâna spre secretarul său personal. Acesta dispăru, alergând din sala de consilii.

Turnurile de control ale zborurilor spaţiale de pe Hydra trimiseră în atmosferă jeturi de unde care se împreunară pentru a crea coridoare de aterizare în care Nava să evite fricţiunea cu aerul. Presurizarea egală era aproape de final, iar Nava primi semnalul pentru a-şi începe coborârea. Coridoarele de aterizare o preluară din orbită şi o deplasară deasupra spaţioportului din Timar. Cordoane de securitate se formară pe pista care ducea de la spaţioport către Templu. Nava anunţase că doreşte să se afle pe domeniile Templului pentru a-şi prezenta misiunea. După aterizare, carcasa metalic-organică îşi schimbă culoarea mohorâtă într-un verde china cu irizaţii argintii. Îşi începu deplasarea pe pista securizată, fiind flancată de nave de luptă ale Ordinului Boreal. Seara se lăsa peste Hydra 2, indiferentă de agitaţia şi rumoarea care cuprinsese tot Timarul. Oamenii priveau năuciţi cum Nava se deplasa majestuoasă.

La Templu, toate cele 13 Ordine principale, împreună cu Marii lor Preoţi se aliniaseră pentru sosirea neaşteptatului oaspete. Marea Călăuză privea scena pe ecranele sălii consiliului, având un aer preocupat şi tensionat.

Nava se opri în perimetrul ce-i fusese desemnat pe domeniile Templului şi îşi schimbă culoarea  din nou. De data aceasta, argintiu strălucitor. Venind de niciunde şi din toate părţile deodată, timbrul metalic, cu inflexiuni duale, al Navei se auzi spărgând liniştea serii:

– Deliberările pentru viitorul Monarh au luat sfârşit. Profilele au fost comparate. A fost selectat noul conducător al Celor Treizeci de Lumi. Numele lui, care va fi uitat, este Lorikane. Numele lui care va fi folosit din această clipă înainte este Intaire. Pregătiţi Monarhul pentru îmbarcare.

Marea Călăuză scăpă din mână paharul cu vin, acesta făcându-se zob pe dalele masive de piatră ale pardoselii. Expresia de surpriză, combinată cu fiorii de groază îi deformau faţa într-o mască inumană. “Trebuie să fug. Trebuie să mă ascund. Imediat. Imediat ce…”, dar nu apucă să-şi ducă gândul la bun sfârşit, că un câmp electromagnetic îl înconjură într-o sferă şi îl teleportă înăuntrul Navei.

Lorikane fu scos din celula unde zăcea şi i se aplicară tratamente de remediere medicală moleculară. La ieşirea din subsolul Templului arăta ca şi când nimic nu i s-ar fi întâmplat. Fu informat că Nava îl desemnase drept Noul Monarh şi că va avea numele Intaire. Lorikane nu mai ştia ce să creadă. O asemenea întorsătură a situaţiei era de-a dreptul şocantă. Asta însemna însă că planul lui Rutti şi al Sharrei dăduse rezultate. Complotul Marii Călăuze fusese împiedicat la timp.

Lorikane se îndreptă spre Navă, care îşi deschise puntea principală într-o baie de lumini. Lorikane păşi în vâltoarea de culori, părându-i-se că înoată într-o mare caldă şi calmă la asfinţit de soare, printre reflexiile strălucitoare ale apelor. Familia sa era salvată. Avea să schimbe rânduielile. Avea să pună la punct o nouă ordine. Avea să elimine personajele precum Marea Călăuză din treburile Palatului. Se gândi la ocelotul sigma, de care nu mai ştia nimic. Şi fu suficient pentru ca acesta să se materializeze pe puntea Navei, torcând tacticos, privindu-l cu ochii mari şi violeţi, în care Lorikane citi o umbră de amuzament. Punţile se închiseră în urma lor, iar Nava îşi începu drumul înapoi, spre Elzedar, cu un nou Monarh la bord.

...sfârşit...