La peste o suta de ani de la prepararea radiului in stare pura (in 1902) – descoperise deja elementul chimic la sfarsitul secolului al XIX-lea, Marie Curie, despre care Einstein avea sa scrie ca era 'singura dintre toate fiintele celebre care nu au fost corupte de glorie', isi pastreaza vie amintirea in constiinta omenirii. Atat de vie incat custozii Bibliotecii Nationale din Franta, in a caror grija se afla obiectele personale – documente, piese de mobilier si chiar cartile de bucate ale lui Marie. Toata mostenirea lasata de sotii Marie si Pierre Curie este, in mare parte, radioactiva, scrie, pe site-ul sau, publicatia Christian Science Monitor.
De aceea, vizitatorii trebuie sa indeplineasca anumite conditii pentru a avea acces la lucrurile familiei de savanti. 'Ritualul' este mereu acelasi si el nu poate fi niciodata incalcat. Nu se fac exceptii. Vizitatorul este invitat sa semneze o hartie in care isi asuma responsabilitatea de a intra in camera cu obiecte radioactive. Birocratia nu se termina insa aici. Vizitatorul este invitat sa imbrace un costum special de protectie si neaparat sa poarte manusi atunci cand vor fi deschise cutiile captusite cu plumb in care se afla manuscrisele doamnei Curie. Grija expresa pentru public nu este nici pe departe exagerata. Ar trebui stiut – insista Christian Science Monitor – ca cel mai comun izotop de radiu (radiu-226) are o durata de viata de 1.601 ani.
Marie, detinatoare a doua Premii Nobel in domenii diferite – unul pentru Fizica (in 1903, impreuna cu sotul sau si cu un colaborator, Henri Becquerel) si celalalt pentru Chimie (in 1911) –, a murit de anemie pernicioasa, o boala de sange cauzata, intre altele, de expunerea la radiatii. In fapt, probabil nici nu i-a mai pasat. A fost atat de marcata de moartea sotului sau, in 1906, incat s-a dedicat trup si suflet muncii de laborator, ignorandu-se complet si negand cu o incapatanare aproape inumana faptul ca radiatiile la care se expunea erau cu adevarat nocive pentru organism.