Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Omul de Neanderthal, ruda preistorică a oamenilor contemporani, nu era numai carnivor, ci mânca şi plante - tuberculi şi fructe cu coajă tare, arată analiza unor excremente pietrificate vechi de 50.000 de ani.
O echipă de cercetători, ale căror concluzii au fost publicate miercuri în revista americană PLOS ONE, au analizat urme de coprostanol digerat, versiunea animală a colesterolului, şi de fitosterol, componentă a uleiurilor vegetale, în excremente găsite în sedimentele de pe situl neanderthalian El Salt din sudul Spaniei.
Citește și O ipoteză uluitoare: omul se trage dintr-o maimuță acvatică
Deşi toate eşantioanele, analizate într-un laborator al Massachusetts Institute of Technology din Boston, conţineau coprostanol, semnătura chimică a consumului de carne, două aveau şi urme de fitosterol din plante. Acestea reprezintă primele dovezi directe că oamenii de Neanderthal ar fi putut fi omnivori, ca omul modern, arată Ainara Sistiaga, cercetător la Universitatea spaniolă La Laguna, principalul autor al cercetării.
Cercetătorii nu reuşiseră până acum să reconstituie regimul alimentar al omului de Neanderthal, majoritatea indicilor, ca cei descoperiţi cu ajutorul analizei cu izotopi de carbon şi azot a unor fragmente de oase nepermiţând formularea unei concluzii.
În cadrul altor cercetări s-au descoperit microfosile de vegetale între dinţii oamenilor de Neanderthal, care sugerau că ei culegeau şi pregăteau plante pentru consum, pe lângă carnea animalelor pe care le vânau. Însă oamenii preistorici se foloseau adesea de dinţi ca să rupă plante, nu neapărat ca să le mănânce, precizează Ainara Sistiaga. Rezultatele analizei excrementelor arată însă cu claritate că oamenii preistorici mâncau destul de des cantităţi semnificative de plante, ca tuberculi şi fructe cu coajă tare, apreciază ea.
“Paleontologii se concentrau până acum pe analiza resturilor de pe unelte şi alte obiecte, dar 90% din arheologie se află în sedimente”, afirmă ea, adăugând că “se deschide astfel o nouă fereastră spre indici ascunşi în sol şi sedimente paleontologice”. (I.D)
