Era 11 martie 2011. Mă aflam la studii, cu bursă, la Nara, când s-a întâmplat totul. La Nord de Tokio, Apocalipsa prinsese contur. Un cutremur devastator. Un tsunami care îneca oraşe întregi. O centrală nucleară ale cărei reactoare se topeau, unul câte unul. Era, probabil, cea mai mare tragedie pe care o trăia Japonia, de două secole încoace. La Sud de Apocalipsă, în aceeaşi Japonie îngenuncheată de natură, viaţa curgea mai departe… "Dacă n-am avea puterea să trăim aşa, nu ne-am mai ridica niciodată în picioare", cred japonezii. O lume întreagă plângea de durerea Japoniei. Japonia nu plângea. Japonia dădea lumii întregi o colosală lecţie de supravieţuire.
Preţ de 11 reportaje, am transmis şi eu, cititorilor Jurnalului Naţional, această lecţie fantastică a solidarităţii, a omeniei, a curajului, a devotamentului. A speranţei… N-o voi uita niciodată pe tânăra mamă niponă care continua să îşi caute copilul printre dărâmături, la o săptămână după cutremur. La vederea unui prun pentru întâia oară-nmugurit, chiar acolo, în mijlocul lumii ruinate, ea a avut puterea să le spună reporterilor: "Stă să înflorească, vedeţi? Şi aşa cum copacul ăsta trăieşte, sunt sigură că şi Yuiko e bine".
Încrederea şi optimismul. Aceasta este lecţia mea de viaţă din acea perioadă în care trimiteam, pentru Jurnalul Naţional, corespondenţe speciale "de la Sud de Apocalipsă".
Magda Crisina Ursache
redactor
Citește pe Antena3.ro


