Încălcarea drepturilor omului de către România nu a fost denunţată doar
de autorităţile maghiare, care au vorbit deschis de multă vreme despre
politica liderului PCR, Nicolae Ceauşescu. Critica vine şi de la
grupuri independente din Polonia şi Cehoslovacia.
O a doua demonstraţie, în doar o săptămână, a avut loc la Varşovia, la începutul lui februarie. A fost organizată de membri ai ilegalistului Partid Socialist Solidaritatea şi s-a încheiat în faţa Ambasadei României, unde participanţii au strigat sloganuri împotriva lui Ceauşescu şi au împărţit fluturaşi care conţineau critici la adresa lui. Aproximativ 20 de demonstranţi au fost reţinuţi de Poliţie. La 7 februarie, Lech Walesa şi alţi cinci activişti ai Solidarităţii au semnat o scrisoare deschisă, adresată lui Ceauşescu, în care îi cereau acestuia să pună capăt hărţuielii Doinei Cornea, fapt care, spun ei, lezează "drepturile elementare ale omului într-o lume civilizată".
În Cehoslovacia, grupul pentru drepturile omului, Charter 77, a lansat un apel către toate grupurile independente de oriunde să "tragă un semnal de alarmă" cu privire la planul de sistematizare rurală al lui Ceauşescu, plan pe care l-au descris ca pe o "tentativă de a transforma oamenii în victime pasive ale aspiraţiilor megalomanice" şi ca pe "un asalt alarmant asupra esenţei înseşi a individualităţii umane". Se mai spunea că pericolele cu care se confruntă românii sunt "pericole care ne privesc pe toţi" şi au spus că ar trebui înfruntate prin "solidaritate mutuală".
Disputa României cu Ungaria a devenit mult mai serioasă după ce Pavel Platona a fost expulzat la 25 noiembrie. Pavel Platona a fost consilier politic la Ambasada României, şi această măsură a fost luată ca urmare a scurtei detenţii, urmată de expulzarea din România a lui Karolyi Gyorffy, consilierul pe probleme comerciale al Ungariei la Bucureşti.
Acest incident diplomatic nu are precedent în relaţiile dintre două state semnatare ale Tratatului de la Varşovia. La 7 noiembrie, secretarul CC maghiar, Matyas Szuros, a spus într-un interviu pentru o publicaţie vest-germană că Ungaria aşteaptă sprijinul întregii Europe pentru eforturile sale de a ameliora viaţa de zi cu zi a minorităţii maghiare din România.
La 12 decembrie, el şi-a reluat critica la adresa politicii curente a României faţă de minorităţi, politici pe care le-a descris drept ostile nu numai faţă de maghiari, dar şi faţă de alţi slavi şi de naţionalităţile sovietice. De asemenea, Ungaria s-a alăturat valului de critici internaţionale referitoare la atitudinea refractară a României din cadrul Conferinţei CSCE de la Viena. Cotidianul partidului maghiar a descris atitudinea României ca pe o "torpilă diplomatică", care, în loc să-şi atingă ţinta, are toate şansele să se întoarcă de unde a plecat. Ca o altă dovadă a înrăutăţirii raporturilor dintre cele două ţări, Radio Budapesta a anunţat la 19 ianuarie că relaţiile culturale bilaterale sunt practic rupte, ca şi orice colaborare pe teme educative şi ştiinţifice care a eşuat din cauza încăpăţânării României.
Deşi mass-media internaţionale au încetat să mai privească planul de sistematizare rurală a României ca pe un subiect de primă pagină, înrăutăţirea situaţiei minorităţii maghiare în ultima vreme, ca şi creşterea fluxului de fugari din România în Ungaria au determinat ONU să trimită o echipă la Budapesta. Au fost discutate planuri de a înfiinţa trei sau patru tabere pentru fugari, dar şi proiecte privitoare la aspecte practice şi la modul în care li se va asigura asistenţă refugiaţilor.
La 14 februarie, reprezentantul României la Comisia pentru Drepturile Omului din cadrul ONU, la Geneva, a declarat că e surprins de comentariile critice referitoare la nerespectarea drepturilor omului în ţara sa şi a afirmat că drepturile minorităţilor sunt respectate pe deplin în România. A mai adăugat că plecarea a sute de cetăţeni români spre Ungaria are raţiuni umanitare, cum ar fi reîntregirea familiilor, şi că majoritatea celor plecaţi au părăsit ţara cu acordul guvernului român.
În urma vizitei echipei ONU la Budapesta, au fost acceptate două propuneri care fuseseră făcute cu doi ani mai devreme de două grupuri maghiare neoficiale: Federaţia Democraţilor Liberi şi Comitetul pentru Refugiaţi. La 24 februarie s-a anunţat că Ungaria a hotărât să adere la Convenţia pentru Refugiaţi din 1951. În consecinţă, Budapesta va beneficia în viitor de sprijin din partea ONU în problema celor 13.000 de refugiaţi români înregistraţi legal, cărora va trebui să li se adauge alţi 12.000, neoficiali, potrivit surselor maghiare. Acest lucru ar putea determina o creştere a numărului de fugari (lucru pe care autorităţile maghiare nu doresc să îl încurajeze), dar şi intensificarea criticii internaţionale faţă de politicile lui Ceauşescu pentru drepturile omului.
La 27 februarie, Gyula Horn, reprezentant al Ministerului pentru Afaceri Externe, a denunţat atitudinea României faţă de minoritatea maghiară în documentul destinat întâlnirii anuale a Comisiei ONU pentru Drepturile Omului. Horn a spus că ţara sa a decis să sprijine propunerea Suediei de a numi pe cineva din partea Comisiei care să investigheze situaţia din România, unde, a spus el, "nu numai că sunt încălcate drepturile civile şi politice, dar şi cele sociale, economice, culturale ale indivizilor şi ale naţionalităţilor". El a adăugat că Ungaria nu priveşte o astfel de iniţiativă ca pe "o interferenţă în afacerile interne" (aşa cum caracterizează România orice interogare asupra politicilor de drepturi ale omului). Ungaria a realizat astfel un precedent pe care România (şi nu e singura printre ţările Pactului de la Varşovia) îl poate considera foarte deranjant.
Mihai Sturdza
Radio Europa Liberă (München) – Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir.
Document din "Arhiva 1989", Universitatea "Babeş-Bolyai", Cluj-Napoca
Traducere de Eliza Dumitrescu
Citește pe Antena3.ro