Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De la începutul anului 1989 "a fost un val de critici din Vest, la adresa politicilor pentru drepturile omului duse de Nicolae Ceauşescu. Criticile au vizat în special planul de sistematizare rurală, problema minorităţilor şi cazul Doina Cornea.
În urma unor rapoarte ale Franţei, atitudinea României faţă de drepturile omului a ajuns în vizorul ONU, la Geneva. Guvernul britanic a interogat România asupra dreptului autoproclamat de a nu ţine seama de prevederile Actului Final de la Helsinki, act care a fost semnat în ianuarie la Viena.
Indignarea în creştere exprimată de guvernele vestice, de mass-media şi de anumite organizaţii cu privire la violarea de România a drepturilor omului şi a regulilor internaţionale a dus la un consens internaţional care are ca scop moderarea politicilor lui Nicolae Ceauşescu. Acest lucru a devenit evident când România, singura dintre toţi participanţii, a încercat să introducă schimbări de ultim moment la întâlnirile CSCE de la Viena şi, când, prin reticenţa sa, a periclitat încheierea cu succes a Conferinţei de la Helsinki. În cele din urmă şi după multe tergiversări, la 15 ianuarie, România a semnat Actul Final asemeni celorlalte state participante la conferinţă. Reprezentantul României a declarat totuşi că ţara sa va accepta doar acele părţi ale documentului care nu contravin constituţiei sale şi "condiţiilor sale specifice". El a spus că România nu se simte obligată să onoreze toate prevederile privind drepturile omului, pentru că unele "încurajează amestecul în afacerile interne ale unui stat suveran".
Valuri de proteste din Vest
Un raport scos la 7 februarie de Departamentul de Stat al SUA cu observaţii privind drepturile omului din întreaga lume şi o interveneţie, în cadrul US Congress, a Secretarului de Stat pentru Drepturile Omului şi pentru Probleme Umanitare, Richard Schifter, ambele au criticat acţiunile României; cel din urmă a spus că politica de siguranţă a României a "sufocat exprimarea publică a unor opinii diferite" şi că România este "o ţară foarte represivă".
În Franţa, raporturile despre România par să fi provocat un neobişnuit consens al întregului spectru politic. La recepţia pe care a oferit-o de Anul Nou pentru corpul diplomatic, Preşedintele Francois Mitterand a pus capăt speculaţiilor referitoare la răspunsul său la invitaţia oficială pe care Nicolae Ceuşescu i-a adresat-o ca să viziteze România, când a spus că este una dintre ţările din blocul estic pe care nu are intenţia să le viziteze şi a descris regimul de acolo drept "anacronic şi ca dăunând conştiinţei umane". Această declaraţie a fost la scurt timp după aceea reluată de Secretarul General al Partidului Comunist Francez, Georges Marchais, şi, la 8 ianuarie de fostul preşedinte Valery Giscard d’ Estaing care a adăugat că România nu a făcut nici un progres în privinţa drepturilor omului şi că Vestul ar trebui să îi ceară lui Ceauşescu trecerea la glasnost şi perestroika, precum în cazul URSS.
La 30 ianuarie Partidul Francez Republican (unul dintre principalele partide ale opoziţiei) a cerut o investigaţie comună asupra situaţiei din România, susţinută de guvernul francez şi de ONU. Partidul Republican a mai protestat împotriva "degradării alarmante a condiţiilor de trai în România, a atacurilor zilnice asupra libertăţilor elementare şi asupra distrugerii caselor de la sate şi a unor părţi ale oraşelor". Au existat chiar şi sugestii indirecte ca lui Ceauşescu să i se ridice titlul Legiunea de Onoare (cel mai înalt ordin francez) care i s-a acordat în 1968 de generalul Charles de Gaulle. O săptămână mai târziu, prim-ministrul francez Michel Rocard a afirmat că în România ar fi nevoie de intervenţia urgentă a unei comisii desemnate de Comisia ONU pentru Drepturile Omului.
Au existat proteste şi în alte capitale. La 27 ianuarie, Liga Vest Germană pentru Drepturile Omului şi grupuri italiene pentru apărarea libertăţilor civile au organizat o demonstraţie în urma rapoartelor privind situaţia drepturilor omului din România, în Piaţa Sfântul Petru din Roma. Rugăciunile spuse de demonstranţi au fost pentru eliberarea României, "cea mai tristă şi cea mai chinuită ţară din lume".
La sfârşitul lui ianuarie 1989 o delegaţie de parlamentari vest-germani, condusă de Otto Schilly de la Verzi, a mers în Ungaria pentru a discuta cu cei fugiţi de curând din România. Ei au raportat despre "o situaţie înspăimântătoare" care include limitarea hranei, în vreme ce "poporul suferă într-o măsură care cu greu poate fi imaginată". Schilly a mai sugerat că ONU ar trebui să trimită în România o delegaţie care să examineze situaţia mai îndeaproape. La 22 februarie, un oficial al guvernului vest-german le-a spus deputaţilor din Bundestag că pâinea se găseşte cu greu, de foarte multe ori deloc, că raţiile de mâncare există mai mult pe hârtie şi că în Bucureşti oamenii s-au bătut pe cartofi atunci când aceştia "s-au adus". Oficialul a mai spus că Guvernul român continuă să refuze ajutorul organizaţiilor caritabile din Vest.
Mihai Sturdza
Radio Europa Liberă (München) – Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere de Eliza Dumitrescu
Citește pe Antena3.ro
