Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Strict secret ● Exemplar unic ● Notă privind discuţiile care au avut loc la data de 13 aprilie 1989, ora 7:20, la domiciliul lui Brucan Silviu, cu reprezentanţi ai Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti.
B = Brucan Silviu
A = Brucan Anca
V = reprezentant al Consiliului Popular.
V.: După cum văd, nu v-aţi pregătit deloc.
B.: Da. Când ne-am văzut ultima dată, v-am dat o notă şi aştept răspunsul dumneavoastră.
V.: Răspunsul nostru este că problema este rezolvată. Aveţi un apartament cu trei camere la etajul 1. Celelalte probleme vi le puteţi rezolva dumneavoastră, nu ne mai ocupăm noi. Problema cărţilor, problema maşinii, le puteţi rezolva acum sau mai târziu. Nu sunt probleme de care să ne ocupăm noi.
B.: Hotărârea scrisă?
V.:Hotărârea scrisă se găseşte la Zimnicea. Acolo aveţi (toate) documentele.
B.: Da, dar răspunsul ăsta nu este satisfăcător.
V.: Noi v-am spus despre ce este vorba. Văd că trenaţi discuţia. V-am spus că este un termen la care trebuie să ne raportăm toată lumea. Dumneavoastră aţi ridicat o problemă. Asta am înţeles-o în legătură cu pensia, deci nu s-a forţat nota marţi, cum s-a discutat iniţial, a şi luat pensia, iar noi mâine trebuie să eliberăm casa.
B.: Nu. Am garanţia Securităţii că toate zilele astea care le-am petrecut acolo voi rămâne în casă, să mă pregătesc pentru mutare. Am petrecut luni, marţi, joi şi...
V.: Noi nu ştim cine v-a dat şi ce va dat. Noi problema asta o avem de rezolvat şi faţă de această problemă am venit să discutăm.
B.: Eu vreau să vă spun foarte clar şi precis. Sunteţi patru aici şi vă rog să reţineţi. Mutarea noastră la Zimnicea se poate face în două feluri. Una, cu cooperarea şi consimţământul nostru. A doua, prin forţă, lăsaţi-mă să vă spun... Cooperarea şi consimţământul nostru...
V.: Nu mai discutăm asupra acestei probleme.
B.: Atunci nu mai discutăm deloc (ridicând glasul).
V.: Nu mai discutăm. De două săptămâni (ridicând glasul) o tot discutăm şi o tot... V-am lăsat, v-am ascultat, am fost înţelegător. Nu se mai poate.
B.: Vreau să vă spun. Or, de ce aţi mai venit?
V.: Am venit să vă spunem...
B.: Trebuie să le înţelegeţi şi să luăm măsurile cuvenite. Altfel, nu mai discutăm deloc.
V.: Nu se poate...
B.: Dacă nu vreţi să ascultaţi punctul meu de vedere, atunci nu ştiu de ce aţi mai venit. Veniţi cu camionul, ne urcaţi bagajele, ne duceţi cu forţa acolo şi aţi terminat.
V.: Nu-i vorba de forţă.
B.: Ba da. E vorba de forţă... nici măcar nu-mi daţi dreptul să-mi exprim punctul de vedere. Vreau să repet: noi suntem aici o familie, de 15 ani stăm împreună. Avem o singură bucătărie, un singur frigider, şi aşa mai departe. Noi nu ne mutăm decât o singură familie. Adică avem nevoie acolo de două apartamente. Casa asta are şase camere - două apartamente; să stăm eu, soţia, fata şi soţul ei, aşa cum am stat de 15 ani, iar dacă nu ţineţi seama de acest lucru, noi nu ne mutăm. Dacă vreţi să rupeţi această familie în două, nu puteţi avea consimţământul nostru, e clar. Când calci pe cineva în picioare, nu aştepţi să coopereze cu tine. Vreţi să ne călcaţi în picioare, foarte bine. Veniţi cu toate instrumentele dumneavoastră. Ne împachetaţi, ne luaţi pe sus, ne duceţi acolo ca să faceţi mutarea. Nu aveţi cooperarea noastră. Noi nu o să ne putem opune cu forţa. Ne duceţi cum vreţi dumneavoastră de aici la Zimnicea. Dacă vreţi cu consimţământul nostru, atunci trebuie să meargă întreaga familie la Zimnicea, asta v-am spus eu şi vă rog să comunicaţi acest lucru.
V.: Aveţi apartamentul cu trei camere, vă interesează cum vă organizaţi spaţiul acolo.
B.: Nu mă interesează apartamentul, nici cu trei camere (sau cu), o cameră. Până când nu veniţi şi ne spuneţi că avem 2 apartamente pentru noi şi pentru copii (noi nu facem) nici un pas.
V.: Ginerele dumneavoastră a fost transferat la Călăraşi, nu-i aşa?
B.: Da.
V.: Deci, lucrează la Călăraşi.
B.: În mod ilegal...
V.: Nu ilegal. A fost transferat în interesul serviciului.
B.: Nici un interes de serviciu...
V.: Dispune acolo de un apartament cu două camere...
B.: Nu. N-are nici un apartament.
V.: Are. I s-a repartizat un apartament de două camere.
B.: Nu puteţi să forţaţi un om să se rupă de familia lui...
V.: Nu e, domnule. Asta este treaba dumneavoastră. A primit acolo două camere, soţia trebuie să meargă acolo.
B.: Nu aveţi dreptul să ne despărţiţi (pe un ton ridicat).
V.: Dacă soţia nu vrea să meargă acolo şi vrea să meargă cu dumneavoastră, asta nu e treaba noastră. Noi v-am spus şi repet încă o dată: de această casă este nevoie.
B.: Nu hotărâţi dumneavoastră. Dumneavoastră sunteţi nişte simpli executanţi. Aţi primit un ordin şi îl executaţi. Nu? Vă rog să comunicaţi acolo unde vi s-a dat ordinul că noi nu facem nici o mişcare. Nu pregătim nimic, până nu ni se comunică că primim două apartamente pentru întreaga familie la Zimnicea. Asta dorim. Puteţi foarte bine, şi astăzi, şi mâine, când vreţi, veniţi cu camioanele, ne luaţi, dar nu aşteptaţi cooperarea noastră. Noi nu facem nici o mişcare până când nu (ni se comunică că) întreaga familie merge la Zimnicea.
V.: Domnule Brucan. Noi am venit pregătiţi. V-am adus saci în care să vă puneţi cărţile, tot ce aveţi dumneavoastră aici. Vi-i lăsăm. Este bine să vă pregătiţi. La discuţia pe care aţi avut-o anterior, aţi dat termenul până astăzi să vă luaţi pensia. Mâine dimineaţă trebuie să fiţi pregătiţi. Noi venim cu maşinile, casa trebuie să rămână liberă. Aveţi tot ce vă trebuie la Zimnicea, mergeţi acolo. Ginerele are un apartament cu două camere, astfel că nu se pune problema aşa cum aţi pus-o dumneavoatră. Este treaba dumneavoastră să o rezolvaţi.
B.: Noi nu facem nici o mişcare, nu împachetăm nimic până când nu primim această asigurare. Vreţi să ne mutaţi cu forţa, mutaţi-ne cu forţa. Aveţi toată latitudinea, dar noi nu cooperăm la treaba asta. Nu facem nici o mişcare, nici o împachetare până nu ni se comunică faptul că primim două apartamente pentru întreaga familie.
V.: Păi aveţi două apartamente.
B.: Nu. Acolo, la Zimnicea.
V.: Aveţi dumneavoastră un apartament cu trei camere la Zimnicea.
B.: Dumneata nu înţelegi ruperea familiei în două! Nu înţelegi româneşte.
V.: Ce să înţelegem? Dânsul este acolo în interes de serviciu.
B.: Nu te priveşte pe dumneata.
V.: Ce? Să-i clarificăm noi serviciul? Nu avem noi această calitate.
B.: Nu te priveşte pe dumneata. Eu spun că nu acceptăm ruperea familiei în două. Vreţi să o faceţi, în faţa opiniei (publice), făceţi-o cu forţa.
V.: Nu facem nimic cu forţa.
B.: Ba da. Numai cu forţa.
V.: Dumneavoastră trebuie să înţelegeţi că trebuie să vă mutaţi.
B.: N-am ce să înţeleg.
V.: Lucrurile sunt foarte clare.
B.: Ne mutaţi voi. Noi nu ne mutăm. Ne luaţi pe sus, ne duceţi la Zimnicea, nu putem să ne opunem cu forţa. O faceţi dumneavoastră cu forţa, să fiţi sănătoşi.
V.: Eu credeam că până la urmă dumneavoastră aţi înţeles...
B.: Nu, nu. Vreţi să mă călcaţi în picioare şi eu nu accept.
V.: Nu e vorba de călcat în picioare. Este vorba de ceea ce v-am spus de la început (vizitatorii se ridică şi se pregătesc de plecare).
B.: Domnule, până nu veniţi şi ne comunicaţi că primim două apartamente...
V.: Dumneavoastră trebuie să începeţi să vă pregătiţi:
B.: Nu, nu. Aşa cum este acum, aşa rămâne şi pe mâine.
V.: Dacă nu, să ştiţi că o să luăm şi noi măsuri.
B.: Faceţi, domnule. Păi, sigur că aveţi.
V.: Este locuinţa statului, nu este casa dumneavoastră proprietate personală...
B.: Foarte bine.
V.: Este nevoie de această casă.
B.: Luaţi-o cu forţa...
V.: Vi s-au creat toate condiţiile, nu aveţi ce spune.
B.: (Nu discutăm. V-am spus clar: până când nu veniţi şi ne comunicaţi că primim două apartamente pentru întreaga familie, nu facem nici o mişcare. Dumneavoastră faceţi toată mutarea - vesela, cărţile şi mobila-, puteţi să le distrugeţi pe toate.
V.: Asta o luăm ca pe o obrăznicie.
B.: Da, obrăznicie.
V.: Nu se poate aşa ceva, astea sunt treburile pe care trebuie să le rezolvaţi dumneavoastră, nu o să vină cineva care...
B.: Nu mai discutăm. (Discuţia în acest moment se poartă pe un ton ridicat, la ea participând şi Anca).
V.: Dar nu puneţi dumneavoastră condiţii. De când puneţi dumneavoastră condiţii?
A.: Puneţi-ne voi condiţii, mă! Nu ţi-e ruşine? Obraznicule!
B.: Anca, nu te băga tu aici.
V.: Vezi! Cu dumneata nu a discutat nimeni până acum. Ai mare grijă, că n-a discutat nimeni cu dumneata până acum.
A.: Aţi şi început cu ameninţările, da?
V.: Ce ameninţare? Dumneata să-ţi vezi de treabă şi să nu fii obraznică.
B.: Domnilor, domnilor...
V.: Vezi că n-am ajuns să ne tutuim amândoi...
B.: Aţi venit patru oameni, v-am dat un răspuns, vă rog foarte mult să acţionaţi în consecinţă.
V.: Vă rog să vă pregătiţi. Mâine vă mutaţi.
B.: În primul rând, eu nu ştiu dacă am terminat la Securitate.
V.: Bine. Uite, noi mâine venim cu oameni şi vă încărcăm. Şi este gata. Nu mai discutăm.
Vizitatorii (...)
*(Document olograf reprodus integral); foaie agendă telefonică.
Document din volumul: Dosarul Brucan. Documente ale Direcţiei a III-a Contraspionaj a Departamentului Securităţii Statului (1987-1989), Iaşi, Editura Polirom, 2008, p. 580-585
Citește pe Antena3.ro
