Frate cu dracul

«Aliatii tactici» pot parcurge in folosul comunistilor, alaturi de ei, o bucata de drum. Dupa victorie, datorita originii sociale «nesanatoase», acesti «tovarasi de drum» vor fi condamnati la disparitie, conform teoriei «luptei de clasa».

Pana la "guvernul de larga concentrare democratica" condus de Petru Groza (in timpul caruia au fost promovate masurile de sovietizare a tarii si manipulate alegerile parlamentare din 1946), nucleul partidului comunist a utilizat o serie de tehnici de influenta asupra multimii si de amorsare a opozitiei. Eficiente au fost tacticile "compromisului" si "tovarasilor de drum" teoretizate de Lenin inca inainte de revolutia bolsevica.

Conform ideologiei leniniste, pentru a accede la putere trebuiau incheiate aliante vremelnice si reversibile cu alte partide. "Aliatii tactici" pot parcurge in folosul comunistilor, alaturi de ei, o bucata de drum. Dupa victorie, datorita originii sociale "nesanatoase", acesti "tovarasi de drum" vor fi condamnati la disparitie, conform teoriei "luptei de clasa". "Numai cine nu este sigur de el insusi se poate teme de aliante vremelnice, fie chiar si cu oameni nesiguri; nici un partid politic n-ar putea exista fara asemenea aliante", ii sfatuia Lenin, in numele "moralei proletare", pe adeptii sai.

Cine putea sa cunoasca asemenea teorii, in Romania, la finele razboiului? Dupa marturiile unor fosti lideri comunisti, cultura lor politica se reducea la "Cursul scurt de istorie al PC(b) al URSS" publicat de Stalin in 1938. Cativa dintre comunistii intelectuali citisera sporadic din scrierile lui Marx. Cel mai cultivat dintre ei, Lucretiu Patrascanu, si-a facut in acest sens autocritica in ancheta premergatoare condamnarii sale. Astfel, desi cunoscator si adept al teoriei "tovarasilor de drum", el apreciase, in noiembrie 1944, intr-un document cerut de Secretariatul Biroului Politic, ca vor fi necesari cel putin inca cinci ani pentru "desavarsirea revolutiei burghezo-democratice in Romania, timp in care politica de colaborare cu o parte din burghezie trebuie continuata". Desi traise un timp la Moscova ca functionar al Cominternului, nu reusise sa sesizeze "linia justa" a aplicarii tacticii "tovarasilor de drum" in Romania. Printre manevrele politice propuse de Patrascanu era si aceea a "utilizarii din plin a guvernelor de colaborare pentru a patrunde mai ales in masa micii burghezii satesti dar si a celei orasenesti". "Si propuneam - mai declara el in 1949 - sa se faca o distinctie in burghezie, izoland pe cei mai seriosi adversari ai nostri: pe Maniu si acea parte a conducerii PNT care il urmeaza. Am propus deci o colaborare cu liberalii care sa duca, intr-un stadiu, la izolarea si slabirea pozitiilor lui Maniu - pe atunci adversarul nostru Nr. 1".

"Linia justa" fusese insa colaborarea comunistilor cu fractiunea desprinsa din PNL, condusa de Gheorghe Tatarescu, si cu cea provenita de la national-taranisti, in frunte cu Anton Alexandrescu. Cele doua grupari "progresiste" au condus insa la izolarea si eliminarea partidelor din care se desprinsesera. Dupa parcurgerea etapelor intermediare din planul de distrugere a vechilor structuri a urmat randul "tovarasilor de drum" sa fie aruncati la "groapa de gunoi a istoriei".

Documentele de arhiva sunt in masura sa ne lamureasca de ce tocmai Gheorghe Tatarescu, politician cu vechi "merite in lupta impotriva comunismului", le-a devenit "tovaras de drum". Trecut pe listele criminalilor de razboi, cu insusi acordul (comunistii spun "la propunerea"!) lui Iuliu Maniu, insusi Tatarescu, declara Gheorghiu-Dej, in sedinta Consiliului FND din 31 ianuarie 1945, i se adresase cu dorinta intrarii in FND. "A precizat ca este gata sa faca declaratii scrise in presa, sa inceapa campania" (impotriva lui Maniu), informeaza Dej cantarind castigul manevrei: "reprezinta o grupare in stat" iar "in cercurile Partidului Liberal are destui prieteni si spera ca acestia sa vina la dansul".

In aceeasi sedinta, Vasile Luca analizeaza astfel cazul: "Noi nu trebuie sa ne speriem de ceea ce a fost Tatarescu. Toti stim cine a fost. Dar daca (sic!) cu Tatarescu putem sparge Partidul Liberal, daca Tatarescu intelege ca singura cale este prietenia cu Uniunea Sovietica - si el pare serios a intelege ca nu este alta cale - , atunci sa tratam cu el. (...) Si linia lui Tatarescu o putem combate maine. Il putem si aresta daca incearca sa danseze in alta parte. Dar daca el astazi vrea sa intre, sa dea un cadru burghez, sa se bata in lupta noastra, acest fapt va da o incredere imediata nu Partidului National Liberal sau Partidului National Taranist, ci fabricantilor, fortelor economice din tara. Aceste forte isi vor spune ca daca este vorba de Tatarescu nu poate fi vorba de confiscarea averilor, si astfel vor avea mai mult curaj sa lucreze cu noi". In finalul expozeului sau, primit cu unanima apreciere de participanti, Luca asociaza tactica lui Lenin binecunoscutului proverb romanesc: "Trebuie sa te faci prieten cu dracul pana treci puntea".

La avantajele "fratiei cu dracul" va fi tintit si liberalul Gheorghe Tatarescu. Ajuns ministru al Afacerilor Straine si vicepresedinte al Guvernului Groza, i se paruse, probabil, ca reusise. "Puntea" insa n-a trecut-o. Dupa utilizarea sa ca "fatada" pentru "elementele burgheze" din tara si din strainatate, a fost aruncat in inchisoare.

Lenin se dovedise mai viclean decat dracul.