Revolte ţărăneşti contra guvernului Petru Groza

 Cu toate că primiseră pămănt prin reforma din martie 1945, ţăranii se simţeau din ce in ce mai constrănşi economic, o dată cu introducerea cotelor obligatorii in februarie 1946. Intrucăt guvernul exercita presiuni pentru a strănge căt mai mult grău de la săteni, aceştia au inceput să se revolte. Erau speriaţi şi de zvonurile privind colectivizarea.

Satele, aflate sub "spaima colectivei"

 Cu toate că primiseră pămănt prin reforma din martie 1945, ţăranii se simţeau din ce in ce mai constrănşi economic, o dată cu introducerea cotelor obligatorii in februarie 1946. Intrucăt guvernul exercita presiuni pentru a strănge căt mai mult grău de la săteni, aceştia au inceput să se revolte. Erau speriaţi şi de zvonurile privind colectivizarea.

Cotele agricole, ridicate direct de pe cămp

Cel mai adesea, tensiunile dintre ţărani şi autorităţi incepeau de la modul de străngere a cotelor de cereale. După preluarea totală a puterii la 30 decembrie 1947, guvernul Groza nu s-a mai ferit să ia măsuri autoritare, dispunănd ca cerealele pentru cote să fie luate direct de pe cămp, măsură care a provocat revolte in multe localităţi.

 După război, situaţia economică a Romăniei a fost dezastruoasă. Deşi ţăranii beneficiaseră de mult-dorita reformă agrară, in martie 1945, campania agricolă de primăvară a fost compromisă in acel an. In iarnă, ţăranii se ocupaseră de impărţirea abuzivă a terenurilor "moşierilor", incurajaţi de propagandiştii comunişti care urmăreau destabilizarea guvernului Rădescu. După legiferarea reformei agrare, guvernul Groza a pedepsit astfel de atitudini, spunănd că de atunci incolo pămăntul era al ţăranilor şi nu aveau de ce să mai incalce legea. Insă sătenii s-au preocupat să ia un lot căt mai roditor de pămănt in primăvara anului 1945 decăt să cultive terenul. Recolta slabă din 1945 a fost agravată in 1946 de o secetă cumplită, care a sărăcit majoritatea gospodăriilor.

Citește pe Antena3.ro

Blocaj la negocierile pentru Guvern. Surse: Nu s-au înțeles pe împărțirea ministerelor

Â
COLECTE CU FORŢA. In septembrie 1946, Subsecretariatul de Stat al Aprovizionării a intocmit un "Raport asupra problemei grăului", inaintat Anei Pauker şi lui Gheorghiu-Dej, membri ai Secretariatului PCR. Acest raport a fost elaborat de un anume Constantin Pintilie, prezentănd situaţia dezastruoasă a stocurilot de cereale. Oraşele puteau fi cu greu aprovizionate cu păine, speculanţii deveniseră foarte "activi", iar singura soluţie considerată viabilă de către funcţionarul in cauză era un import de grău din ţările continentului american, dublat de o amănare a plăţii datoriei de război in cereale către URSS. Pe plan intern, Pintilie propunea insă "măsuri energice administrative şi jandarmereşti pentru a impiedica evaziunea şi a facilita colectarea oficială de urgenţă cel puţin a cotelor obligatorii". El blama atitudinea autorităţilor locale, comuniste, care reduseseră "nejustificat" cotele obligatorii la 20%-30% din procentele stabilite de guvern. Pentru a "vindeca" aceste "năravuri", era de părere că in fiecare judeţ să fie trimişi reprezentanţi din alte judeţe, care să colecteze. Conform planului său, in judeţele considerate excedetare (cele vestice), trebuiau trimişi "delegaţi specializaţi" care urmau să aplice "la faţa locului", impreună cu autorităţile locale (politice, culturale, religioase), o "politică strănsă şi tenace de convingere in vederea colectării". Această campanie trebuia susţinută de presa guvernamentală, care avea menirea să arate "situaţia reală". Strategia lui Constantin Pintilie avea şi o componentă post-colectare. In primul rănd, era de părere că trebuia limitat numărul morilor de făină la "strictul necesar". Aceste mori urmau să lucreze la capacitate maximă, iar cele inchise să fie sigilate şi păzite pentru a nu se măcina făină ilegal, produs care ar fi ajuns in opinia sa pe piaţa neagră. In al doilea rănd, funcţionarul de la Subsecretariatul de Stat al Aprovizionării propunea limitarea numărului brutăriilor in aceiaşi termeni ca şi in cazul morilor de făină.

Â
In pofida măsurilor guvernamentale, "circulaţia necontrolată" a cerealelor nu a putut fi impiedicată. In iarna anului 1946-1947, ţăranii moldoveni afectaţi de foamete s-au indreptat "in masă" spre judeţele sudice, cumpărănd vagoane de grău din judeţele "excedentare". La inceput, jandarmii au reacţionat dur, in conformitate cu dispoziţiile pe care le aveau, şi nu au permis ca vagoanele cu cereale să părăsească judeţele "de origine". După căteva conflicte intre ţărani şi jandarmi in judeţele Teleorman şi Dolj, autorităţile centrale le-au permis sătenilor să ducă grăul cumpărat in Moldova, insă de distribuţia acestuia s-au ocupat autorităţile locale. Această măsură a provocat noi revolte, deoarece grăul fusese cumpărat la preţul pieţei, iar ajuns in regiunile afectate de foamete era distribuit "socialist", nu in funcţie de contribuţia bănească a fiecărui sat.

Â
"SCANDALUL INSĂMĂNŢĂRILOR". In primăvara anului 1947, situaţia satelor infometate din Moldova s-a mai ameliorat, in primul rănd datorită unor importuri de cereale din SUA. Insă tensiunile dintre ţărani şi guvernanţi nu s-au aplanat, fiind "animate" de problema preţului pentru cerealele de sămănţă. Conform dispoziţiilor guvernului din martie 1946, campaniile agricole urmau să fie coordonate unitar de Ministerul Agriculturii, care avea datoria să furnizeze sămănţa. Insă preţul fixat al acesteia a fost dublu sau chiar triplu faţă de căt primeau ţăranii pentru cerealele colectate, determinănd nemulţumiri in lumea satelor. Spre exemplu, in campania agricolă de toamnă din anul 1947, 14 ţărani din comuna Voevodeni, jud. Arad, au intrat cu forţa in depozitul centrului local de colectare a cerealelor, de unde au sustras 8.000 de kilograme de grău, care reprezenta cota familiilor lor. Gestul a fost provocat de faptul că iniţial au primit 5,60 lei/kg de grău de "cotă", după care centrul de colectare le-a solicitat să restituie 3,80 lei/kg. Astfel că ajunseseră să primească 1,80 lei/kg de grău, in condiţiile in care sămănţa se vindea in medie cu 15 lei/kg.

In unele cazuri, grăul de sămănţă a venit cu intărziere, provocănd iritarea sătenilor care-şi vedeau recolta compromisă, după o perioadă de secetă prelungită. La sfărşitul lunii martie 1947, ţăranii din mai multe sate tulcene s-au străns in faţa Prefecturii, cerănd să li se distribuie grăul de sămănţă. I-a intămpinat chiar prefectul, care s-a justificat că judeţul său primise doar 17 vagoane de grău, care insă trecuse prin uscătorie şi nu putea fi insămănţat. Tensiunile au continuat căteva zile, pănă cănd Prefectura a făcut un schimb cu alte judeţe pentru a obţine grăul de sămănţă aşteptat de ţărani.

MIROS DE COLECTIVIZARE. După "proclamarea Republicii Populare" la 30 decembrie 1947, prin abdicarea Regelui Mihai I, comuniştii preiau in totalitate conducerea administrativă a statului. Prin alegerile falsificate din noiembrie 1946 işi asiguraseră controlul Parlamentului, ulterior schimbănd şi administraţia locală cu persoane fidele. Astfel că, incepănd cu ianuarie 1948, guvernul Groza nu "se mai poartă cu mănuşi" cu sătenii ce protestau din cauza cotelor sau preţului impus la cereale, iar "aparatul represiv" devine mult mai "hotărăt" in stingerea revoltelor.

Â

Comuna Piatra Olt, jud. Romanaţi, a fost scena unui astfel de "conflict al colectelor". La 18 ianuarie 1947, in jur de ora prănzului, căteva sute de locuitori (400-500, iniţial, sau 300, ulterior) s-au opus măsurilor de "blocare" pe cămp a porumbului care se executau in satul Criva, comisia locală fiind in acel moment in curtea unui ţăran pe nume Marin Militaru. Mulţimea revoltată a insultat comisia care realiza "misiunea", cerăndu-i oprirea ei, "pe motiv că nu se face just".

Mai mult, ţăranul Marin Oprea l-a lovit pe inginerul Victor Şeu, preşedintele comisiei. De asemenea, a fost lovit şi primarul comunei, ambii fiind "luaţi spre primărie". Comandantul Sectorului de Jandarmi a cercetat cazul, ulterior reţinănd un grup de "instigatori" şi un grup de "agresori", cel mai probabil selectaţi aleatoriu. Aceştia urmau să fie trimişi in judecata Tribunalului Militar Craiova. In tot acest timp, in faţa postului de jandarmi s-au adunat circa 200-300 de săteni. Ei au blocat intrarea şi au cerut punerea in libertate a celor reţinuţi. Comandantul de Sector, primarul şi notarul au somat mulţimea să se imprăştie. Acest obiectiv a fost atins numai după intervenţia unuia dintre reţinuţi, care a recomandat mulţimii "să fie liniştiţi că nu va fi nimic".

A doua zi, comandantul Legiunii şi prefectul judeţului s-au deplasat la faţa locului pentru cercetări, alăturăndu-se comisarului Ştefan Săndulescu, delegatul Inspectoratului Regional de Siguranţă Craiova. In final, cei reţinuţi au fost trimişi in judecată la Tribunalul Militar Craiova. Cercetările ulterioare au stabilit că "autorul principal" era un anume Petre Vălcea, preşedintele filialei locale a Frontului Plugarilor, care a convocat la primărie o adunare de partid.

DREPTATE CU CIOMEGELE. Uneori, intre ţărani şi colectori s-au iscat bătăi cu ciomege, temperate doar de intervenţia jandarmilor. La 25 ianuarie 1948, in comuna Fumureni, jud. Vălcea, ţăranul Ion Şerbănică "a avut o atitudine ostilă faţă de comisia de colectare in timp ce aceasta străngea cota la porumb", relatează raportul postului local de jandarmi. In căteva minute, aproximativ 50 de locuitori inarmaţi cu ciomege au impiedicat activitatea colectorilor, "spunănd in acest timp că nu le vor mai permite să colecteze nici o cantitate de porumb". Incetarea activităţii comisiei a dus la imprăştierea locuitorilor. In aceeaşi zi, datorită reluării activităţii comisiei, populaţia s-a adunat "in număr mare la primărie", oprind orice activitate a comisiei, huiduind-o şi strigănd in cor: "Pe timpul lui Maniu nu s-a colectat porumb!". In urma deplasării imediate la faţa locului a comandantului de sector, jandarmii au identificat ca "instigatori ai acţiunii diversioniste" un număr de 12 ţărani, "care au fost reţinuţi şi predaţi Serviciului de Siguranţă Judeţean Vălcea cu actele dresate". Conform anchetei Inspectoratului de Jandarmi Craiova, ar fi fost identificate ca singure motive care au determinat aceste acţiuni protestatare doar cele legate de propriile lacune organizatorice: "Nu s-a făcut complet lămurirea populaţiei de necesitatea colectărilor executate. Lipsa de tact a comisiilor respective. Nu se colaborează intre organizaţiile de masă respective".

Pe parcursul anului 1948 şi in 1949, nivelul cotelor a crescut "ameţitor", ţăranilor fiindu-le din ce in ce mai greu să-şi achite obligaţiile faţă de stat. Pentru "eficientizarea" colectărilor, guvernul a dispus străngerea cotelor direct de pe cămp, in momentul recoltării. Ţăranii invăţaseră să "păcălească sistemul", fie că nu declarau intreaga cantitate recoltată, fie că ascundeau o parte din cereale. Dar strănse direct de pe cămp, cotele erau predate la nivelul stabilit de guvern.

 Insă Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romăn din 3-5 martie 1949 a "rezolvat" chestiunea proprietăţii private in agricultură, trasănd "sarcinile partidului in lupta pentru intărirea alianţei clasei muncitoare cu ţărănimea muncitoare şi pentru transformarea socialistă a agriculturii". Incepea deci colectivizarea, iar locuitorii satelor erau "invitaţi" să se inscrie "democratic" in Gospodăriile Agricole Colective.

"Comunizarea" agriculturii, sarcină de partid

După Congresul de unificare al PCR cu PSD prin crearea Partidului Muncitoresc Romăn (21-23 februarie 1948), comuniştii au considerat chestiunea colectărilor o problemă "de partid şi de stat". Campania străngerii cotelor trebuia să se facă "in spiritul" rezoluţiei Plenarei PMR: "Interesele ţărănimii muncitoare nu pot fi rezolvate decăt prin luptă, in alianţă şi sub conducerea clasei muncitoare, impotriva exploatării capitaliste, pentru limitarea elementelor capitaliste la ţară, pentru intărirea poziţiilor democraţiei populare". Membrii de partid aveau datoria să contribuie la buna desfăşurare a străngerii cotelor, fiind infiinţată o Comisie de stat pentru colectarea cerealelor pe anul 1948. Sarcinile de partid in vederea "desăvărşirii" acestui "obiectiv" constau in "mobilizarea organizaţiilor de partid şi a organizaţiilor de masă (Frontul Plugarilor, Uniunea Populară Maghiară, Sindicatele de salariaţi agricoli) in vederea organizării unei acţiuni de lămurire a ţărănimii muncitoare şi a salariatului agricol pentru sporirea comisiilor de colectare judeţene; măsuri de control". Pe timpul campaniei de recoltare, organizaţiile de partid urmau "să mobilizeze indrumătorii din reşedinţele de judeţ şi reşedinţele de plăşi - bine aleşi şi instruiţi anume in problema colectărilor - pentru a folosi duminicile şi alte zile de sărbătoare in diverse comune". Acţiunea trebuia susţinută şi propagandistic printr-o "largă difuzare a ziarelor Scinteia şi Scinteia Satelor, urmărindu-se inţelegerea articolelor privind colectările".

Intrunirea Rezistenţei Anticomuniste

Asociaţia "15 Noiembrie 1987" - Braşov organizează a V-a Intrunire a Rezistenţei Anticomuniste la data de 17 mai a.c. (Ziua Eroilor), cu incepere de la ora 12:00, la Centrul Cultural "Reduta", din Braşov.

Avănd in vedere reapariţia in spaţiul public a discuţiilor privind regimul comunist, ţinănd cont că anul acesta se implinesc 20 de ani de la revolta anticomunistă de la 15 noiembrie 1987 de la Braşov, 30 de ani de la revolta minerilor din Valea Jiului, 30 de ani de larotestul lui Paul Goma şi de la Carta 77 etc. Asociaţia "15 Noiembrie 1987" intenţionează realizarea unei serii de manifestări in cadrul Anului Rezistenţei Anticomuniste. Momentul central al acestuia va fi Conferinţa Internaţională "15 Noiembrie", manifestare aniversară a tuturor braşovenilor, care va avea loc in luna noiembrie.