Monica Lovinescu ● Doina Cornea ● Gheorghe Leahu ● C. Trandafir
Masă rotundă pentru "Teze". Virgil şi cu mine mai mult îi punem întrebări lui Iorgulescu decât discutăm cu el. Trebuie să se explice, să se audă de ce un critic ajuns la notorietatea lui nu mai poate suporta "marea pălăvrăgeală" (e titlul pe care voise să-l dea lucrării despre Caragiale). Cred c-a ieşit bine.
Apoi la cafenea, unde nu se putea vorbi serios. Suntem prea mulţi şi ne pierdem în zumzetul de voci. Abia după aceea, la cină cu ei trei, putem pune la punct detaliile concrete - şi dificile - ale instalării lor aici.
I. a şi dat interviul la Libération. Virgil îi cere texte pentru trei "Povestea vorbei".
Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, Bucureşti, Humanitas, 1995, p. 210
A murit mama. S-a întâmplat în penultima zi a lunii august. Dar despre moartea ei şi despre dimensiunea pe care mama a dobândit-o în cugetul meu prin moarte voi vorbi în altă zi. Azi, nu pot...
Doina Cornea , Jurnal. Ultimele caiete - urmat de o convorbire între Doina Cornea, Ariadna Combes, Leontin Iuhas, moderată şi consemnată de Georgeta Pop, Fundaţia Academia Civică, Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, 2009, p. 88
Mari evenimente politico-sociale se petrec în Ungaria pluripartidă în Polonia, unde noul guvern e dominat de reprezentanţii Solidarităţii, în URSS, unde au loc mari mişcări de democratizare şi de câştigare a drepturilor naţionale în Ţările Baltice, şi mai ales în Moldova, zisă sovietică, în Basarabia, în Chişinăul meu natal.
La noi nu se suflă o vorbă. Toate buletinele de ştiri încep stupid cu enumerarea telegramelor trimise de CAP-urile care au realizat anul acesta recolte mari la floarea-soarelui, porumb, cartofi etc.
Ceea ce-i un aspect revoltător în transmisiile noastre este faptul că li se impune şi copiilor din ce în ce mai pregnant să-i proslăvească în cuvinte nemaiîntâlnite în nici o limbă de pe glob pe ei doi, osanale, adulaţii, mulţumiri cântate de coruri, recitate de copii nevinovaţi cu voci de îngeri care cântă "Epoca", geniile, mulţumindu-le pentru viaţa pe care o duc. Când, în iulie, a avut loc Consfătuirea şefilor de stat din Pactul de la Varşovia, la Bucureşti s-a interzis circulaţia autovehiculelor pe Calea Victoriei. De atunci, cea mai celebră stradă istorică a României a rămas interzisă circulaţiei, excepţie făcând ei. O stradă de importanţă vitală pentru oraş e în exclusivitate a lor, devenind un "pietonal" forţat.
Nu ştiu ce se întâmplă, cum reacţionează România la viaţa de lagăr pe care o trăim, dar ceva se întâmplă. Pretutindeni, în orice zi, patrulează pe străzile Capitalei, în pieţele agroalimentare, în gări, în preajma staţiilor de metrou sute de poliţişti în uniformă.
Alte mii civili păzesc totul.
De 23 august erau afişate în puncte importante ale oraşului panouri cu chipul lui, adulat în toate felurile.
Cele trei-cinci zile, cât au ţinut zilele premergătoare şi cele de sărbătoare, absolut fiecare panou era păzit, 24 din 24, de unu-doi miliţieni rămaşi acolo cu ochii-n patru, să nu fie cumva violat vreun panou.
Gheorghe Leahu, arhitect în "Epoca de aur", f.l., Fundaţia Academia Civică, 2004, p. 243
E rece. La şcoală, să-l înlocuiesc pe Bălu la practică, dar el n-a fost nicăieri, aşa că merg la Slobozia pentru sortat cartofi. Aici sunt două grupe, una condusă de dna Ioncu, alta de dna Pietrăreanu. Mă sustrag tiptil şi ajung la inexprimabilul Ghiţă "Corbul", cu care iar mă contrazic, de fapt, el mă provoacă şi eu perorez fără drept de replică... Acasă, vecinul Mirică, însoţit cu o sticluţă de vermut, e bucuros foarte că a rezolvat "pila" cu şcoala coconului său. Ascult singur cum Boris Elţin e în SUA, şi dă tot felul de interviuri, şi despre "stalinismul" lui Togliati. Accident grav pe Dunăre la Galaţi, despre care nu se suflă pe aici nici o vorbuliţă. Vasul "Mogoşoaia" se ciocneşte, se sfarmă şi pier 161 de români! Comunitatea europeană acordă ajutor Poloniei, socoate că ar fi insuficient şi că e nevoie de o sporire. Mii şi mii de est-germani se refugiază în vest, prin Ungaria. În acest timp, Honecker e bolnav, supus unei operaţii... La noi, "Lumina mângâie strugurii şi află/ intrarea în real.../ Certitudini. Candori. Frumuseţi de cules/ Certitudini pentru care, precum patria, reazem/ avem..."; "Şi luminile ochilor noştri, şi mâinile noastre, şi munţii albaştri...".
C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie
Citește pe Antena3.ro