x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

19 noiembrie 1989

0
19 Noi 2009 - 00:00

● Alexandru Tatos ● Adrian Fetecău ● Titel Constantinescu ● Mircea Zaciu



Am primit o scrisoare de la Festiva­lul de la Berlin, prin care îmi spun - cât am înţeles eu în germană - că au auzit de filmul meu "Secretul armei... secrete!" şi dacă ar putea fi trimisă o copie pentru selecţie. (Mă întreb, iarăşi, dacă nu este mâna lui He­tişorul.) Cum şi cei de la Româniafilm aveau intenţia să trimită filmul acolo, şansele de selecţionare au devenit mult mai mari. Totul depinde, deocamdată, de mult stimatul tov. Dulea - să accepte parti­ciparea mea. În caz contrar, mă voi pune iarăşi pe scandal.

Şi, pentru că veni vorba de scandal, tocmai am semnat împreună cu mai mulţi colegi o scrisoare deschisă Congresului PCR, prin care cerem demiterea conducerii.

Abia trimisă acea scrisoare, am fost, în aceeaşi după-amiază, convocaţi la Matei, noul secretar cu propaganda al CC (vineri, 17). După o jumătate de oră, am fost revocaţi. Să vedem ce ur­mează.
Am început scandalul cu calificativul: am trimis o scrisoare cu un memoriu şi anunţ că nu dau filmul până la sfârşitul anului. A început o întreagă tevatură. Mâine am să depun şi contestaţia. Lupta a început.
Alexandru Tatos, Pagini de jurnal. Ediţie alcătuită de Liana Molnar-Tatos, Bucureşti, Editura Albatros, 1994, p. 544



Astăzi am împlinit 32 de ani. Mi-a plăcut mult, apropo de notaţiile mele din ce în ce mai rare, un citat din Jonathan Swift: "Dacă ai ţine un re­gistru al tuturor opiniilor tale asupra dragostei, politicii, religiei, istoriei etc. - începând de la tinereţe până la bătrâneţe - ce morman de inconsecvenţe şi contradicţii!".
Adrian Fetecău, Jurnal nepublicat
Nuţi a găsit-o pe o vecină a noastră privind prin cutiile poştale din hol: "Ce faceţi, doamnă?". "Mă uitam şi eu prin cutiile astea! Au trecut pe-aici cei de la securitatea sectorului nostru şi mi-au spus să fiu atentă că se găsesc prin cutii fel de fel de manifeste şi de «hârtii» duşmănoase!" Da! Cred că vecina mea e informatoare! Acum înţeleg mai bine unele lucruri! Vin de se leagă, cum se spune mai popular.

Aseară, la televizor, la bulgari, emoţionant miting: peste 50 de mii, cerându-şi drepturile, cântând, stri­gând noi lozinci, pancarte cu Jivkov dincolo de gratii (nu-mi vine să cred!) şi altele, cerând aducerea lui în faţa justiţiei. Totul este formidabil: după 40 de ani, în câteva zile doar, să se ajungă la asemenea dezlănţuiri! Frumoasa şi marea soprană Ghena Di­mitrova a cântat imnul bulgar, acompaniată de uriaşa masă de manifestanţi, plângeau, râdeau, agitau stea­guri. Am plâns şi eu de emoţie. Mo­mentul era istoric, sublim. Nu ştiu cât va dura această extraordinară răs­turnare de situaţii, sper să fie definitivă. Să vedem acum ce va fi şi pe la noi! Logic, ar trebui să se întâmple acelaşi lucru, şi cât mai repede. Dar pregătirile oribile ce se fac pentru Congresul XIV, care începe mâine, mă umplu de furie şi deznădejde. În Bucureşti e adevărată stare de asediu, asta a fost de fapt mereu stare de asediu, dar azi e şi mai mult decât ieri, patrule pretutindeni, securitate, miliţie, controale. De luni (adică de mâine) intrările în Bucureşti sunt puse sub semnul întrebării şi exclamării. S-au amânat şi anulat toate venirile în delegaţie, deplasările din provincie spre capitală. Iar El, furios, singur, înrăit, disperat, cere ajutor la chinezi şi la coreeni. Noi, în mijlocul Europei, nu avem pe nimeni altul aproape, decât pe asiatici! Cerem chinezilor să ni se alăture împreună pentru "salvarea marxism-leninismului"! Ce facem? Cum facem să nu-l mai avem?

Se comportă ca o furie dezlănţuită! Iar mâine va fi "reales"! Culmea ridiculului! Pe un asemenea fond de prefaceri, de cutremure politice, de eliberări, El va fi "reales"! Poate ne va salva... securitatea! Doar ea, în ceasul al 12-lea să-şi mai şteargă din păcate. Numai ei, securiştii, ar putea, cu un... singur glonţ... Ah, Doamne, ce tot spun?! E o zi plină de soare. Aseară, la Râmnic a nins.
Titel Constantinescu, Frica şi... alte spaime, Bucureşti, Editura Victor Frunză, 1996, p. 337-338


Plecat la Bucureşti. Luat banii pentru M.D.
Mircea Zaciu, Jurnal. IV, Bucureşti, Editura Albatros, 1998, p. 454
Citeşte mai multe despre:   jurnale personale

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de