x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

30 octombrie 1989

0
30 Oct 2009 - 00:00

● Alexandru Tatos ● Stelian Tănase ● Gabriela Melinescu ● Constantin Trandafir



Am intrat pe ultima "turnanată", adică mai am vreo 400 m de filmat şi sper ca săptămâna asta să termin. Săptămâna trecută m-am simţit deja obosit (în principal din cauza veşnicelor mele probleme cu somnul) şi, deci, mai sleit. Din cauza asta nu pot să-mi dau bine seama ce-a ieşit, mai ales că n-am avut de filmat secvenţe grele, poate cele mai grele (restaurantul, cantina, şoseaua la final) şi, deci, trebuie să strâng din dinţi, pentru ca oboseala să nu-mi joace feste.
Alexandru Tatos, Pagini de jurnal. Ediţie alcătuită de Liana Molnar-Tatos, Bucureşti, Editura Albatros, 1994, p. 542



Am zărit dimineaţă, în drum spre Casa Scînteii, un autobuz. Venea pe strada Turda, aştepta la semafor să intre-n intersecţia 1 Mai-Miciurin. Ducea câteva zeci de miliţieni echipaţi pentru lupte împotriva demonstranţilor. Căşti cu măşti, scuturi înalte de plexiglas, bastoane lungi. Mergeau proba­bil spre Băneasa să se antreneze. Dacă previziunile mele se vor adeveri, vor avea mult de lucru în curând. Regimul ştie şi se pregăteşte. (...)
Stelian Tănase, Acasă se vorbeşte în şoaptă. Dosar & Jurnal din anii târzii ai dictaturii, Compania, 2002, p. 162-166
Este 30 octombrie, o zi luminată de oaspeţii mei. Poeta Eva Ström face un interviu cu mine pentru postul Radio Suedez, o oră întreagă, în care va vorbi şi Brigitta (Trotzig) despre cărţile mele. Eva a venit cu soţul ei, Helge, care e medic, şi cu fiica lor, Karin, care mă îmbrăţişează spunându-mi că miros frumos.

Celebra actriţă Agneta Ekmaner a venit şi ea, pentru că va citi din cărţile mele. Sunt întrebată despre România şi părinţii mei, despre debut, exil, scriitorii preferaţi, despre motivul pentru care scriu un jurnal atât de diferit de alte jurnale, care înregistrează numai evenimente, fără să lase poetul să intervină cu pasiunea lui creativ-fictivă. Apoi sunt întrebată de ce am scris că stau în sânul lui Spinoza şi pe genunchii lui Epictet. Răspund la întrebare puţin stânje­nită, pentru că a fost numai un fel de a mă exprima, venind dintr-o mobilitate sufletească, deoarece nu puteam să mărturisesc, nici măcar pentru mine, că port cărţile lui Spi­noza în buzunarele de la piept şi cărţile lui Epictet (în suedeză şi franceză) în buzunarele din dreptul genunchilor ale fustei mele lungi. Despre dorinţa mea de a-mi integra şi în corpul fizic o anumită înţelepciune care vine tocmai din spiritul acestor autori. Ce n-aş vrea să uit niciodată din Epictet este că singurul lucru care-mi aparţine este buna folosire a gândurilor mele. Iar Spinoza: în primul rând, că totul în materie e însufleţit şi că praful care se aşează în fiece zi pe faţa mea mă ţine foarte intim legată de Creatorul nostru mai mult decât orice altceva.
Gabriela Melinescu, Jurnal suedez II (1984-1989), Iaşi, Polirom, 2002, p. 283
Mitoman, anunţ că sunt chemat de urgenţă la Bucureşti, îl las pe Tudosoiu să "facă" orele şi stau acasă. Gazetele, cu articol în "Steaua", vai ce greşeli de tipar, parcă a intrat un diavol şi a încurcat iţele. Un rând chiar se află în alt text, al altcuiva. Un rând de la început e pe la sfârşit, unele cuvinte lipsesc... Scribul provincial mâzgăleşte un articol despre Aurel Rău. Vreţi versuri din "Steaua"? Na, poftim, ma­dam, le oferim cu o mare plăcere: "Par­tidul e pieptul de stâncă/ a mun­ţ­i­lor Car­paţi/ E columna de idei şi fap­te/ A pre­şedintelui Nicolae Ceauşescu/ Partidul e cântecul femeii (!)/ Rotunjit a trăinicie de neam a noului născut// Partidul e Meşterul Manole/ E anotimpul cel fertil/ Din istoria patriei". (Elena Co­drescu)... În RDG, cele mai mari mitinguri de 40 de ani încoace. Preşedintele Bush afirmă că zilele despoţilor şi ale dictaturii sunt nu­mă­ra­te. Conferinţă în Costa Rica pentru de­mocraţie. Ortega, nica­ra­gu­a­nul, vine îmbrăcat militar, cuvântea­ză aiu­reli şi irită lumea. Au loc demonstraţii şi la Moscova, nu departe de sediul KGB se aprind lumânări întru pomenirea victimelor lui Stalin. Intervin bastonarzii.
Constantin Trandafir, 1989. Vedere din provincie. Jurnal, Bucureşti, Editura Vestala, 2009, p. 207
Citeşte mai multe despre:   jurnale personale

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de