• Monica Lovinescu • Alexandru Tatos • C. Trandafir • Livius Ciocârlie • Victor Felea
Ieri, prima ştire a zilei: Uniunea Scriitorilor Sovietici acceptă, cu aceeaşi unanimitate cu care se ridicase împotriva lui Soljeniţîn, publicarea "Arhipelagului Gulag" în URSS! În Libération, articol despre a doua scrisoare a lui Dinescu.• Monica Lovinescu, Pragul. Unde scurte V, Bucureşti, Humanitas, 1995, p. 188
A trecut şi premiera... premierele, pentru că au fost două, cu cea de la "Luceafărul". Socotind şi spectacolul de la ora 17:00 de la "Studio", cu public plătitor de duminică după-masă, pot spune că filmul a fost testat cu cele mai diverse categorii de spectatori. Succesul a fost categoric. Se râde cu lacrimi - aseară, cel puţin, au fost aplauze din două în două minute. La primele două acte, lumea e mai deconcertată, până acceptă formula şi intră în convenţie, pentru ca apoi să-şi dea drumul şi s-o ţină într-un hohot. Asta mă face să cred, să sper că filmul va merge foarte bine la public. Să dea Dumnezeu să fie aşa! Şi să mai dea Dumnezeu să nu înceapă turnătoriile şi să se întâmple ceva cu filmul ăsta! Ei, dar acum "Secretul armei ... secrete!" e de domeniul trecutului. Am început un nou film şi l-am tratat deocamdată cu uşurinţă. Trebuie să mă apuc serios de el.
• Alexandru Tatos, Pagini de jurnal. Ediţie alcătuită de Liana Molnar-Tatos, Bucureşti, Editura Albatros, 1994, p. 536
Nu ştiu ce sărbătoare e de bat clopotele, iar pe undele noastre este iar tremolat Românoctonul (parcă Ziua constructorilor de maşini!). Iar cu americanii n-avem treabă... şi, din nou, la corectat.
Diana, la "Forestier", e în cuplu cu dna Drăgan, soţia lui Jusy, Ghiţă în tandem cu Dinu Ispăşoiu (...). Trec pe la Bâlcan, dentistul, operat la coloană, e şi mai panicat. De fapt, multă lume a aflat din surse străine (Ai noştri nu pot deranja Sărbătoarea fără contenire) că sunt explozii solare, teribile. Zilnic se produc infarcte. Azi, două în 15 minute, bărbaţi până la 40 de ani! Explozii solare: 2, 15, 18, 23, 28, 30 iulie. "Rock-ul prin câteva personalităţi" este titlul unei cărţi scrise de Evgheni Fiodorov la Moscova: Arsenal, Autograf, Brigada S., Nautilus. "Asasinarea lui John Lennon" de Fenton Bresler arată că ucigaşul Chapman a fost manipulat de CIA, din motive politice.
• C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie la Editura Libra
La zece telefonează şeful de cabinet. Să vină T imediat. Nu e acasă. În cât timp pot s-o aduc? În jumătate de oră, spun. Nu mai mult, spune, primul secretar pleacă dintr-un moment în altul pe teren şi nu se ştie când va mai fi accesibil. Încerc să telefonez la facultate, numărul nu se formează. La taxiuri, ocupat. O las pe mama la telefon şi pornesc alergând prin fierbinţeală. Ajung în mai puţin de un sfert de oră, sufocat. N-o găsesc în birou, cobor la secretara prorectorului ca să-i telefonez lui Şerban la care bănuiesc că s-a dus. Nu se formează numărul. Alerg la el acasă şi, când ajung, secretara telefonase, dar T nu era acolo. Pornesc către casă, ajung la unsprezece fără un sfert, deşi e târziu. Telefonează T, venise între timp la Şerban. Îi spun să se ducă la judeţ, deşi e târziu. Soseşte totuşi la timp, e primită, primul-secretar, deşi morocănos, nu se opune plecării. Probabil D.R.-ul l-a convins. Îi cere să nu intre în legătură cu "transfugi".
Îmi dau seama că cel puţin deocamdată nu pot trăi ca până acum. Mă gândesc la cei care protestează şi nu ştiu că, după recursul la primul secretar, nu mai e nimic de făcut. Nimic decât să dispar cât mai mult. Am renunţat, nu hotărând aşa, nemaiputând, şi la citit. Citesc, ca în adolescenţă, "Tăiş de brici", nu mă simt penitent, simt că revin la mine însumi, la natura mea de chiulangiu. Nu disperat. Cu totul lipsit de speranţă.
• Livius Ciocârlie, Paradisul derizoriu. Jurnal despre indiferenţă, Bucureşti, Humanitas, 1993, p. 64-65
Abia azi a apărut Viaţa românească (nr. 3). Al. George semnează un mic articol despre Şerban Cioculescu, în care delimitează foarte precis modul de a fi şi de a scrie al acestui important critic. "Şi puţini au fost cei care - spune Al. George - asemenea autorului «Aspectelor literare contemporane», să sugereze mai clar spiritul de discuţie şi de dispută, controversa şi judecata curajoasă, luciditatea şi lipsa de menajamente faţă de oricine. A luat categoric poziţie împotriva spiritului de autoritate şi, ajuns la o vârstă înaintată, a acceptat, pe seama sa în primul rând, critica cea mai deschisă, ba chiar şi insulta venită de la te miri cine; tabu-urile pe care el însuşi nu le-a respectat la douăzeci de ani nu au fost invocate de el mai târziu pentru a se «apăra» facil de alţii, trădând astfel spiritul disciplinei. El însuşi impusese în jurul său libertatea completă de expresie şi ţinea să aibă regimul unui simplu publicist oarecare."
• Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955 - martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Bucureşti, Editura Albatros, 2000, p. 730